Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

va lua sfârºit atunci când Safta, conºtiincioasã,
dar în þinutã de cabaret, va veni,
aºa cum i s-a poruncit, sã facã focul ºi le va
spune cum stau lucrurile cu cheful ºi cu
binecuvântarea poliþiei, reprezentatã de
recurentul personaj, aici doar evocat,
domn Nae Ipingescu. ªi ca povestea cu
fandacsia sã ne fie încã ºi mai clarã, Safta
pune ºi ea mâna pe microfon, se metamorfozeazã
în diseuzã ºi cu acompaniament
de pian ne oferã lãmuriri suplimentare
cântate. Actorii - Mariana Mihuþ (Efimiþa),
Victor Rebengiuc (Leonida), Cãtãlina
Sima (Safta) - ºi pianistul (Mihai Murariu/Mihai
Mãniceanu) ies la aplauze, iar
spectacolul pare sã se fi terminat.
Nu, nici vorbã sã fie astfel.
Spectacolul încã nu s-a încheiat. Un gest, o
comandã aproape neobservatã a Marianei
Mihuþ, ca o preluare de putere, o nouã
miºcare a turnantei, o repoziþionare a dormitorului
celor doi bãtrâni ºi totul e luat
de la început. Numai cã de data asta Mariana
Mihuþ e Leonida ºi Victor Rebengiuc
joacã textul Efimiþei. Nu se recurge la travestiuri
ºi poate, tocmai pentru a sublinia
absenþa unei asemenea intenþii, Mariana
Mihuþ îºi face cu dichis o mascã de frumuseþe.
Dacã reasculþi cu luare aminte
replicile, dacã eºti atent la felul în care
sunt ele rostite, dacã izbuteºti, ca printr-un
efort de memorie, sã compari intonaþiile,
realizezi esenþialul ºi anume cã în varianta
viþãvercea totul e altfel. ªi aºa înþelegi sensul
ascuns al spectacolului, dar ºi rostul
O imagine tulburãtoare
Teatrul Nottara din Bucureºti - ROMAN
TEATRAL - dramatizare dupã romanul lui
Mihail Bulgakov de Bogdan Budeº; Regia:
Vlad Massaci; Scenografia: Andu Dumitrescu;
Miºcarea scenicã: Cãtãlina Gubandru;
Cu: Ion Grosu, Alexandru Repan, George
Alexandru, Dani Popescu, Gabriel Rãuþã,
Alexandru Mike Gheorghiu, Viorel Comãnici,
Ada Navrot, Ion Haiduc, Catrinel Dumitrescu,
Camelia Zorlescu, Ioana Calotã,
Mihaela Subþiricã, Anca Bejenaru, Laura
118
lui. Înþelegi manevra lui Silviu Purcãrete al
cãrei scop constã în înlocuirea tiraniei
textului cu plãcerea acestuia. De fapt, nu
jocurile regizorale ori nenumãratele invenþii
scenografice nãscute de fabuloasa
imaginaþie a lui Dragoº Buhagiar importã,
deºi nu sunt nici ele de nebãgat în seamã.
De fapt, e inutil sã te întrebi ºi sã vrei sã
înþelegi de ce în prima parte Safta (Cãtãlina
Sima) apare în toaletã de cabaret, iar
în cea de-a doua de femeie de la mahala,
dãrâmatã de alcool ºi mai apoi ucisã de un
glonþ rãtãcit venit - cine ºtie? - poate chiar
din puºca lui domn Nae Girimea. Spectacolul
de la Naþional nu e pentru spectatorii
care vor sã înþeleagã tot. Conteazã
recitalurile interpretative, capacitatea de
a interpreta ºi valora subtilitãþile textului,
de a descoperi subtexte, de a enunþa ori
de a insinua prin intonaþii, gesturi ºi tãceri,
a celor doi mari actori. Conteazã fabuloasa
lor capacitate de reinventa o
piesã despre care mai fiecare dintre noi
crede a ºti totul, de a ni-o oferi drept trufanda,
drept ceva ce meritã redescoperit
nu prin trucuri, ghiduºii ori supralicitãri
regizorale, ci prin mari actori. Care dupã
ce au sãrbãtorit partitura caragialeanã
printr-o interpretare de mare clasã, îºi
celebreazã victoria ºi tinereþea creatoare
prin cântec ºi dans, pe muzicã de Vasile
ªirli. ªi aceasta pentru cã cea mai mare,
cea mai cuprinzãtoare metaforã a
teatrului, expresia lui absolutã rãmân,
orice s-ar zice, actorul ºi jocul acestuia.
Vasiliu, Corina Dragomir, Constantin Lãpu-
ºan, Adrian Alessandriu; Data reprezentaþiei:
15 decembrie 2012
În anul 1936, ziarul Pravda publica
o asprã criticã la adresa Cabalei bigoþilor
ce tocmai fusese pusã în scenã la Teatrul
M.H.A.T., unde lucra pe atunci Mihail
Bulgakov. La puþinã vreme dupã aceea,
scriitorul a solicitat ºi a obþinut un transfer
la Balºoi Teatr, unde a lucrat ca libretist.
Aici a scris Roman teatral, o carte ce