Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

noºtri. Adicã nici cei 3 % din public nu mai au acces la muzica româneascã
contemporanã.
Ca sã fie ºi mai frumos, muzica lui Enescu e într-adevãr complicatã
ºi grea. Cum concluziona acelaºi maestru Pascal Bentoiu în extraordinarul
sãu volum de analize „Capodopere enesciene”, muzica lui Enescu e mult
mai densã în evenimente decât a celor mai mulþi compozitori (chiar mai
încãrcatã decât a lui Richard Strauss, de pildã), are o variabilitate continuã
ºi nu prea poate fi încadratã în cutiuþe stilistice. O fi, n-o fi bine, nu discutãm
acum, e calea componisticã singularã pe care ºi-a asumat-o Enescu „Tot
ce e mãreþ e simplu”, zicea Goethe. „Mereu mai simplu!” (Beethoven).
„Marile adevãruri sunt simple, dar ajungi la ele doar dupã ce te hrãneºti cu
esenþe” (Brâncuºi). Însã cert e cã Enescu a fost una dintre minþile muzicale
cele mai formidabile ale lumii, fapt certificat de marii muzicieni care l-au
întâlnit, e cel mai mare compozitor român, iar memoria lui era demnã de
Cartea Recordurilor. Ce e poate ºi mai uimitor e cã el, un singur om, a fãcut
pentru muzica româneascã un salt stilistic de sute de ani, umplând de unul
singur decalajul faþã de muzica occidentalã cultã prin faptul cã a asimilat ºi
a depãºit treptat prin lucrãrile sale clasicismul, romantismul, impresionismul
ºi neoclasicismul. Nu existã în sec. XIX compoziþii româneºti de primã
mânã, cu excepþia lucrãrilor „de ºcoalã” ale lui Enescu: de pildã, Simfonia a
IV-a „de ºcoalã”, compusã la 14 ani, e o lucrare cu totul extraordinarã în stil
romantic, care ar trebui inclusã în viaþa de concert româneascã. Ce-i drept,
lucrãrile enesciene, mai ales cele de maturitate, necesitã de la interpreþi ºi
de la public un efort intelectual ºi sufletesc ieºit din comun, iar oamenii,
mai ales în vremurile astea, nu sunt dispuºi sã facã nici mãcar un efort intelectual
ºi sufletesc minim. Iatã de ce manuscrisele lui se degradeazã în ploaia
nesimþirii ºi a ignoranþei noastre. Civilizaþia maþului gros ar trebui înlocuitã
de cea a sufletului frumos…
116