Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

luînd ºenilele pe rînd,
nu mai funcþioneazã, s-au oprit nepãsãtoare.
Ferestrele pe care le-am ferecat cu mare grijã
s-au deschis, ale tale – cu vedere la mine,
ale mele – cu vedere la tine.
Uºile pe care le-am închis cu atîta luare-aminte
încercînd broasca de o mie de ori
s-au deschis ºi ele,
nu mai e nimic care sã
fie în calea mea cînd vin la tine,
sã fie în calea ta cînd vii la mine.
Dragostea trece prin mine ºi
nici nu observã cînd e la tine deja.
De-abia acum o sã ne fie greu.
Facebook
Cîteodatã îmi scriu pe Facebook,
ce mai faci, bre,
mã întreb pe mine,
de ce mama mã-tii nu-mi scrii nici un rînd,
chiar te crezi atît de important, mã, nãtãfleþule,
vrei oare sã te desfigurez,
pînã cînd îþi mai baþi joc de mine,
mare mahãr te-ai mai fãcut de cînd nu ne-am întîlnit,
îmi scriu obraznicului ãstuia care
se poartã de parcã nu ne-am cunoaºte de-o viaþã.
Dragoste gri
Te iubesc, femeie cu faþa gri,
femeie cu faþã de þãrânã,
rãvãºitã de dureri care au venit dinspre mine,
de o tristeþe eminescianã, în metru antic,
iubesc vulnerabilitatea ta,
cutele tale mânjite de melancolie,
ochii tãi în care se-adunã nouri întunecaþi,
te iubesc, femeie cu faþa gri,
sticlã de dragoste purã pe care am spart-o chiar eu.
74