Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

Cu cârtelile specifice ºi de rigoare, mai de
voie, mai de nevoie, actorii acceptã, apar
ºi artiºtii amatori care sunt, din câte se
pare, antrenaþi într-un fel de repetiþie pe
parcursul cãreia descoperã câte ceva din
secretele artei teatrului, pentru ca în final
sã vedem ºi ceva din spectacol, adicã douã
secvenþe bine, foarte bine lucrate de cântec
ºi dans. Secvenþe în care pe muzica lui
Vlaicu Golcea, asistat de Alex Halka,
actorii orãdeni cântã bine ºi danseazã
excelent, în acest excelent topindu-se talentul
lor dar ºi arta ºi pedagogia excelentului
coregraf care e András Lórant, asistat
de Ernó Puczi-Kozak. Sincer, aº fi preferat
ca Vlaicu Golcea sã opteze pentru muzicã
nativ þigãneascã ºi nu pentru una creatã
pe calculator.
Am spus se pare cã e vorba despre
o repetiþie fiindcã indicaþiile regizorale
explicite, destul de prezente în prima
parte a spectacolului (prin vocea din off a
lui Emil Sauciuc), dispar în partea a doua,
locul lor fiind luate de frecventele treceri
prin scenã ale actorului „de vârstã” al
Teatrului (Tiberiu Covaci), devenit mai
apoi chiar ºi regizor tehnic (cã doar el bate
gongul !), dar ºi de reveniri ale celorlalþi
artiºti profesioniºti (interpretaþi de George
Voinese, ªerban Borda, Igor Lungu,
Alexandru Pop, Andreea Gabor). Din pãcate,
nu e singura inconsecvenþã a adaptãrii.
Mai sunt ºi altele, asupra cãrora nu
insist. ªi nu o fac din motive cât se poate
de clare. Am vãzut, cred, a treia reprezentaþie,
survenitã dupã ce spectacolul a fost
redimensionat deoarece a pãrut prea
lung la premierã ºi dupã „rechemarea lui
124
în service” pentru ameliorãri. Nu ºtiu,
aºadar, dacã aceste inconsecvenþe ºi elipse
nu au survenit ca urmare a reviziei
tehnice generale a spectacolului.
Nu însã aceste defecte mi se par a
fi marile probleme ale adaptãrii ºi ale
spectacolului regizat de Sorin Militaru ºi
scenografiat de Alina Herescu. Þiganiada
propriu-zisã, aceea a lui Ion Budai-Deleanu,
e sufocatã, trece în plan secund/
secundar, locul ei e luat cam prea agresiv
de glumiþe revuistice à la Tãnase (numai
Paula Rãdulescu, actriþa specializatã în
Pirande lipseºte). Or, în aceste condiþii,
nu se poate sã nu îþi pui întrebarea care e
rostul spectacolului, cât de necesar e el,
cât de dedicat e, în fapt, împlinirii a douã
sute de ani de la scrierea epopeii, dar ºi de
implicat în împlinirea altor obiective formulate
în argumentul deghizat în secvenþa
textul din foaia-program. Care foaieprogram,
în marea ei grijã de a sublinia corectitudinea
politicã a textului lui Ion Budai-Deleanu,
ne mai face ºi „bucuria” resuscitãrii
limbajului de lemn din perioada
comunistã, reamintindu-ne frumoasa formulare
„regimuri bazate pe exploatarea
omului de cãtre om”.
Altminteri, evoluþia actorilor -
celor deja amintiþi trebuind sã îi adaug pe
Andrian Locovei, Alexandru Rusu, Petre
Ghimbãºan, Inna Andriucã, Adela Lazãr,
Mihaela Gherdan, Angela Tanko, Dania
Þincã, Georgia Cãprãrin, Anda Tãmãºanu
- dar ºi a dansatorilor a fost una profesionistã,
drept pentru care nu am a-i aduce
reproºuri majore.