Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

strecura baciul Pãtru în suflete pe când ne bleojdeam la convoaiele de bãboace
svãboaice care se târau în urma praporilor ºi a stiharelor pe sub
umbra teilor seculari, ºi ziceau din cãrþuliile lor cum stã treaba cu cerurile
lui Dumnezeu, cele de dinaintea alfabetului, cerurile albastru-oþel de peste
dealurile Vãii Moºului ºi coama bãtutã de vântul Domnului pe nume
Cioaca Chiciorii, ºi bãboacele ziceau din cãrticele unsuroase rugãciunea
bolborositã de-i zice: „Vater unser, Der Du bist im Himmel” ºi chestiunea
se întâlnea la fix cu alfabetul chirilic care a nemurit în anul 1847 în Albina
româneascã (XIX) între paginile 129 ºi 130 zicerea (tot din rugãciunea
domneascã) „Pîne noastrã cea de toate zilele dã-ne noã astãzi” care zicere
spunea în limba valahilor .„Gib uns unserer täglich Brod” din acelaºi an
1847 în þãitungul B[ukurester] D[eutsche] Z[eitung], III (1847) p. 107 preluat
de pe undeva din alt þãitung din Viena, luna martie, în care se spune
„despre un fel de pîine ce se fabricã la Viena, din tescovina seminþei de
napi (Rübsamen), care se spalã, se usucã ºi se amestecã cu puþinã fãinã;
este o pîine popularã !” (Bibliografia analiticã a periodicelor româneºti,
1967, p. 907). Este bine acum, zicem mestecând „pânea ‘ceea”, cel mai bine
este acum, ca dupã o dozã de ketaminã.
15