Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

Iar confesiunea sincerã la psihiatru nu are limite – sã zicem cã asta ar putea
fi o explicaþie a excesului de vulgaritate din roman.
Cu o bunã ritmicitate a secvenþelor narative ºi o vie alternanþã a planurilor
din medii sociale diverse, romanul lui Florin Ardelean, exploatând
convenþia scrisului terapeutic din mãrturiile unui pacient la psihiatrie,
dezvoltã atractiv o intrigã de iubire plasatã într-un triunghi psihotic modern,
ingenios analizat, ºi agrementatã cu o licenþiozitate abundentã, prea abundentã.
Romanul psihiatric este bruiat de romanul licenþios.
Pierdut în finalul romanului, dispãrut fãrã urmã, Vlad Codreanu ar
putea fi regãsit de Florin Ardelean în viitorul apropiat ºi ne-am putea
aºtepta la o continuare a confesiunii lui într-un alt roman, într-o formã mai
pudicã, mai decentã. Nu de alta, dar se bãnuieºte în ultima paginã a cãrþii
cã Vlad Codreanu ar fi dispãrut la un schit de cãlugãri, în munþi. Numai sã
nu devinã un alt Rasputin, amestec de sexualism ºi falsã religiozitate!
48