15.06.2013 Views

Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Cronica literarã<br />

<br />

Resturi de optzecism<br />

Andrei Velea,<br />

Lumea e o pisicã jigãritã,<br />

Editura Brumar, 2012<br />

Preocuparea criticii de a aºeza autorii între graniþele teoretice ale câte<br />

unei generaþii se explicã, mai întâi, printr-un lung ºir de considerente pur<br />

didactice ºi abia pe urmã printr-o dorinþã de a sintetiza un fond cultural comun<br />

ori o mizã politico-socialã, filosofic-ontologicã ori chiar meta-literarã a<br />

scriitorilor unei epoci. De aceea, judecata obiectivã asupra unor „ºcoli” ori<br />

orientãri literare nu scapã de imperativul stabilirii unui numitor comun, indiferent<br />

de aparenta sau mimata sa frivolitate. Însã dacã ne vom hazarda sã<br />

trasãm un contur riguros mizei culturale a celei mai recente generaþii de<br />

poeþi, mã tem cã vom gãsi subterfugii convenabile pentru a scuza, eventual,<br />

lipsa de coeziune, de (horribile dictu!) viziune ori de macro-orientare. Douãmiismul,<br />

cãci despre el vorbim, nu este, deocamdatã, clasificabil. ªi, mai mult<br />

decât atât, pare doar o etapã analizabilã pe criterii ce þin de imediatul receptãrii,<br />

nu de comparaþia riscantã - ºi fatalmente utilã ºi necesarã mai târziu -<br />

între o generaþie ºi alta, între un curent ºi altul. În aceste condiþii, analiza câte<br />

unui volum nou de poezie poate constitui un exerciþiu critic dificil.<br />

Am considerat necesar sã fac aceastã micã introducere pentru cã,<br />

având în faþã cel mai recent volum al unui poet douãmiist, am constatat cã<br />

ceea ce e de remarcat în poezia gãlãþeanului Andrei Velea este, diacronic<br />

spus, faptul cã evoluþia valoricã de la precedentele cãrþi („Gimnastul fãrã plãmâni”,<br />

„Hotel în Atlantida”) se înfãþiºeazã acum propunând ca bazã tematicã<br />

ºi ca tehnicã liricã o întoarcere surprinzãtoare la recuzita optzecistã. Cu alte<br />

cuvinte: fie poetul admite, implicit, falimentul valoric al generaþiei din care<br />

face parte (ceea ce l-ar situa pe o poziþie inconfortabilã de „disident” nemotivat),<br />

fie individualitatea sa poeticã e compatibilã doar cu obsesiile generaþiei<br />

poetice care l-a precedat (lucru care l-ar transforma, inevitabil, într-un<br />

24

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!