Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

Cronica literarã
Lecturi eminesciene plurale
Ioana Bot,
Eminescu explicat fratelui meu,
Ed. Art, Bucureºti, 2012
Ioana Bot ne-a obiºnuit în ultima vreme cu sugestii de lecturã dinamicã,
deschisã ºi provocând permanent textul sã-ºi lase o parte de „ rest”,
deopotrivã pentru cititorul ingenuu, ca ºi pentru cel experimentat. Cititã
dinspre ceea ce textul ascunde în taina sa, sensul sugerat, spre a ajunge la
suprafaþa alunecoasã ºi înºelãtoare, sub un acoperãmânt al formei cu lustru
de perfecþiune, literatura devine provocare atât a receptorului, cât ºi a
propriului sãu text. Or, între acest du-te-vino, facere de text- operã-cititor,
a-þi pune întrebãri de unde vine paradoxul dintre intenþia primarã a celei
dintâi ºi „fenta” celei de a doua, pentru a ajunge la ultimul din triada enunþatã
printr-o rãsturnare dintre parte ºi întreg, angajeazã un dialog în care
fiecare pare sã rosteascã adevãruri proprii, care trebuie sã întâlneascã, în
cele din urmã, adevãrul unei lecturi acceptate ºi validate de bun simþ. Critica
însãºi este provocatã sã-ºi punã întrebãri de metodã ºi principii, de situare
faþã de textul de literaturã, dar ºi sã angajeze o raportare onestã faþã de
cititorul pe care-l mediazã, dupã cum ar trebui sã practice o raportare oblicã
faþã de textul de suprafaþã ºi faþã de cel de laborator. Aceastã detentã asigurã
comentatorului un aer detaºat, care-i face credibilã lectura ºi-l încurajeazã
sã înainteze în interpretãri pe mai multe falii ale textului, multiplicând
lecturile ºi propunând ipoteze noi. Se adaugã ºi un accent polemic,
mai ales faþã de critica „leneºã”, redusã la o descriere pe orizontalã.
În cazul operei lui Eminescu, asupra cãreia poposeºte recentul
volum, Ioana Bot desfãºoarã demonstraþii hermeneutice multiplicând
perspectivele, pentru a oferi lecturi alternative, necomplexate ºi necantonate
în metodã, dar cu un fundament teoretic solid, care fereºte criticul de
glisaje ºi inconsistenþã în idei ºi formulã criticã. Scenariul critic sub semnul
31