umbrele acide ale târziului, ale preatârziului de culoarea sângelui negru ºi îngroºat, ale finitudinii ºi inexorabilului, cicatrizate în memoria lumii. Nu de puþine ori, poetul se izoleazã ca un insurgent omnipotent în perioade istorice revolute, vrea ,,sã facã puþinã ordine”, îºi asumã, ba chiar îºi biciueºte pânã la sânge o libertate din ,,start” ultragiatã, ursuzã ºi provocatoare, consecutivã daimonului unicitãþii: ,, ...am rãtãcit pe o singurã stradã, am zãrit un singur om, am auzit un singur/ scâncet, am descoperit un singur element, am sângerat o singurã datã, am bãut dintr-o singurã apã,/ am sãpat o singurã groapã, am împrãºtiat o singurã cenuºã,/ am ars la un singur foc, am simulat o singurã nebunie, am îngenunchiat o singurã datã,/ am spãlat un singur mort, am scris o singurã elegie”. (Elegia unui om mort). Poetul îºi ,,supravegheazã” – cu un spirit viu ºi virulent, uneori – peremptoria expiere ºi chiar postumitatea, emite sfaturi ºi porunci împãienjenite în boarea lacrimii ºi în simulacrele unei blândeþi resuscitate. κi populeazã arealul de Dincolo cu ,, un cardiac muribund”, „un chirurg cinic”, o acvilã care poartã în zbor ,,mâna cu care a scris poemul”, iar unele dintre sado-masochistele interogaþii devin pulsatile, parcã injecteazã retina cititorului: ,,Oare grãmãjoara lui de cenuºã va fi mai înaltã decât grãmãjoara mea de scrum?”(În absenþa durerii fizice). Cartea abundã în citate autoreferenþiale ºi apoftegmatice, cu rolul expres de a distrage, a disturba atenþia neofiþilor, a lectorului trândav, cufundat în propriile conformisme, cliºee ºi tabieturi. Se poate spune ºi cã acestea (citatele) se constituie într-o ,,marcã” de recunoaºtere a originalitãþii ºi inconfundabilitãþii textelor Lucyan–mãrturisitoare, un stil al sãu, larg ca pieptul unei tinere matroane romane , dezvelit impudic unor bãtrânei ce adãsteazã-n amurg, palpându-ºi nostalgici ºi triºti reumatismele trupurilor ºi ale memoriei. În ,,Vizuina turmei” aflãm o triadã insolitã, descumpãnitoare în primã instanþã – Artele, Ordinea ºi Disperarea – aparent disjuncte, dar, la o privire mai atentã, percepem cum comunicã prin nervuri invizibile, interferând ºi energizându-se reciproc ; e clar cã poetul mizeazã pe absurdizarea semanticã a concreteþilor: intens banalizate, diminuate ºi stinse, apoi resuscitate, ,,upgradate” în bestiaritatea realitãþii : ,,uneori mã trezesc din somn cu un vraf de vreascuri aprinse în braþe/, în cãutarea unui rug stins”. Distingem ºi o anume nonºalanþã cu iz levantin, când poetul pozeazã în histrion inflexibil, cu identitãþi inflamate, care fluctueazã , când emergenþa unor gesturi extreme stârneºte mai mult ilaritate decât angoasã ºi spaimã: ,,Aici sãvârºesc carnagii dupã carnagii, piramidã dupã piramidã, ucid/(...) locul în care moare un om se urâþeºte vãzând cu 50
ochii”. Iar peste toate, umbra , penumbra ºi luminozitatea personajului EA, ca o vestalã a inocenþei intransigente, cãreia un ascetic taumaturg ia conferit puteri magice, piruetând fantasmatic prin cotidianitatea poetului, dar ºi, uneori, relativizând (fie ºi cu adierea fumului de þigarã), imaginarul frenetic al acestuia : ,,De ce statuia aceasta poartã pe cap pãlãria mea?”, o întreb pe ea care/ în loc de rãspuns îºi aprinde o nouã þigarã./(...) ,, De ce statuia aceasta poartã la gât fularul meu?”, o întreb pe ea care/ tace prea mult pentru a mai aºtepta un rãspuns./,, De ce statuia aceasta poartã pe deget verigheta mea?”, o întreb dar ea/ îmi spune doar atât: taci./(...) ,,De ce statuia aceasta s-a nãscut în anul în care m-am nãscut eu/ ºi a murit în anul în care am murit eu?”, o întreb pe ea / care/ în loc de rãspuns mã îndeamnã sã arunc discul cât mai departe./ În tot acest timp statuia oraºului ascultã dialogul nostru cu mare atenþie/, dupã care coboarã de pe soclu, ne priveºte mustrãtor în ochi ºi se pierde brusc în mulþime.” (Statuia). Putem spune, aºadar, cã poetul Lucian Scurtu performeazã, cu aplomb ºi uºor aplecat – ca pentru a face o reverenþã Cititorului – sub dictatura invulnerabilã a talentului, în edificarea încã unei cote remarcabile a edificiului sãu poetic. 51
- Page 1 and 2: FAMILIA IOSIF VULCAN DIRECTOR: IOAN
- Page 3 and 4: Editorial Bucuria de a afla cã tr
- Page 5 and 6: * Sterilitatea poate fi învinsã
- Page 7 and 8: Tangenþe La umbra lui Marx La mai
- Page 9 and 10: „reprezintã o apologie radicalã
- Page 11 and 12: Fusion jazz & blues În lumea alfa
- Page 13: strecura baciul Pãtru în suflete
- Page 16 and 17: 18 Moult fertile De l’Extrême-Or
- Page 18 and 19: 20 4. Cuvântul coccinelle, «bubur
- Page 20 and 21: locul ocupat de aceºtia pe tabelul
- Page 22 and 23: Cronica literarã Resturi de optze
- Page 24 and 25: Apropierea de optzecism în poezia
- Page 26 and 27: toate cele, la alte ºi alte delica
- Page 29 and 30: Cronica literarã Lecturi eminesci
- Page 31 and 32: aceste bruioane din avanpostul poem
- Page 33 and 34: „export cultural” a imaginii po
- Page 35 and 36: de operã deschisã, de mediu care
- Page 37 and 38: întregi cuvintele, ca vietatea car
- Page 39 and 40: sorile trimise pãrinþilor sãi, c
- Page 41 and 42: în acelaºi timp cuceritoare. Form
- Page 43 and 44: acest lucru nu poate fi remarcat de
- Page 45 and 46: indusã ca atare de medic. Cazul ps
- Page 47: Cronica literarã ,,Dovadã au adu
- Page 52 and 53: 54 mai opri ºi la urmã m-aº trez
- Page 54 and 55: Minerva Chira Nimeni, altul, tu 56
- Page 56 and 57: Explorãri Aºa s-a nãscut omul n
- Page 58 and 59: supravegheatã în imensa închisoa
- Page 60 and 61: 62 citate. Nu ºtiu - cred cã din
- Page 62 and 63: 64 înnoadã scânduri ºi o seamã
- Page 64 and 65: 66 la oglinda ascuþitorii la fermo
- Page 66 and 67: 68 * * * DESPRE VLAD MOLDOVAN Vlad
- Page 69 and 70: Un singur poem Zodii În faþa cas
- Page 71 and 72: te-a sacrificat pentru mulþi pe ca
- Page 73 and 74: Rãspuns Vreau sã te pipãi, dar n
- Page 75 and 76: ei sunt vii cãci tu eºti acela ca
- Page 77 and 78: în conturul plecãrii prin ea, cu
- Page 80 and 81: Poeme Doi unguri Vrei sã citim, p
- Page 82 and 83: Poeme 84 Cum trece timpul mai repe
- Page 84 and 85: 86 Fericire caleidoscopicã Nu am d
- Page 86 and 87: Era în relaþii bune, chiar amical
- Page 89 and 90: Corespondenþã Scrisori cãtre Mi
- Page 91 and 92: 3. 93
- Page 93 and 94: înger vegetal pe zarea unei mânã
- Page 95 and 96: 8. 97
- Page 97 and 98: Marginalia Nimicul (Cuvîntului) e
- Page 99 and 100:
Atelierul de traduceri Seminarul de
- Page 101 and 102:
detalii care ar trebui sã constitu
- Page 103 and 104:
muºtele ce-ºi dau duhul între ge
- Page 105 and 106:
mã întreb pe unde calc n-o fi chi
- Page 107 and 108:
Plastica Doina Tãtar - artistul n
- Page 109:
fapte lãuntrice, sufleteºti, vãd
- Page 112 and 113:
Ce-i drept, se mai întâmplã uneo
- Page 114 and 115:
noºtri. Adicã nici cei 3 % din pu
- Page 116 and 117:
va lua sfârºit atunci când Safta
- Page 118 and 119:
spre scenã al creaþiei, ele se co
- Page 120 and 121:
distanþã de felul absolut iconocl
- Page 122:
Cu cârtelile specifice ºi de rigo
- Page 125 and 126:
neascã se dovedeºte încã foarte
- Page 127 and 128:
TRIBUNA Revista revistelor Revista
- Page 130 and 131:
132 Confirmare de primire Mulþumim
- Page 132 and 133:
134 Acolada (Satu Mare), Apostrof (
- Page 134:
HORIA BÃDESCU 136 ªi a trecut apr