Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

«Génie des Kakarpathes,
Bas les pattes!
Il faut que tu te carapates
Avec ton sceptre présidentiel,
Ton Manéa Manesco fidèle
Et ta femelle,
Authentique coccinelle 4
Qui remplit de foutre ta gamelle
Depuis que cette chienne
Se fit bombarder gagademicienne
Sur la base de diploômes reçus en cadeau
De la Reine Britiche et du Mikado
Pour avoir écoulé des graines de tournesol
Près des casernes et au sous-sol
De la gare de Gaechti
Aux bidasses jactant chti 5 .»
* * *
Oui, donc, au camarade Ubuescu
Dont la saga m’a fort ému
Et fait pondre sur un juste ton
Quelques vers de mirliton!
* * *
0. Go-between (de presupus, dar nu bag mîna în foc ºi nici bazã mare
nu pun pe elucubraþiile pacepice), codoºitor, darã, între dornicul
de neîmbãtrînire zoograf iberic de la Figueira, geriatrica doamnã Aslan
ºi DIE. More hãuliciano, nu?
1. O pereche de poponauþi, ficþionali însã, de vreme ce-i prelevãm
dintr-un roman de San-Antonio, Aventurile lui Nostrabérus.
2. Mon Cuq, orãºel din Francia Meridionalã, obiect al unor calambururi
facile chiar ºi pentru copilãretul grãdiniþelor hexagonale.
2bis. E cu trimitere cuvântul, aici, nu la stihurile mirlitoneºti, uºor
de improvizat, cât la un anumit fluieraº, gheic pare-se, de care se face
caz, undeva, în saga ubuescã a lui Alfred Jarry.
3. Sfântul Eligius, patronul orfevrilor ºi al numismaþilor, un timp
sfetnic de tainã al monarhului merovingian Dagobert I, cel din seria
«regilor trândavi», trecuþi în folclor cu arme, bagaje, isprãvi ºi rostiri
drage, toate, poetului Charles Pégy (contemporanul lui Léon Bloy ºi,
vorba eseistului Alain-Finkiel Kraut, «discontemporanul» nostru,
mort voluntar pe front la începutul Primului Rezbel. Mundial), care
le va stiliza, cît Alecsandri Mioriþa, în felul sãu inubliabil, de vreme
ce ºi eu îmi amintesc versiculeþele: Le bon roi Dagobert/Mettait sa
culotte à l’envers./ Mais le bon saint Eloi/ Lui dit: O mon roi,/Votre
Majesté/Est mal culotté…ºi aºa mai departe.
19