Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

Poeme
76
* * *
Nu acela care doar pe sine
se aflã pe lume
e cel mai singur,
ci acela a cãrui lume
e fãrã de morþi.
Fericit eºti tu
a cãrui lume e plinã de morþi
precum Paradisul,
cãci vii sunt toate acestea
ºi altfel!
Însã de bunã seamã se-ncheagã
în ei ºi în ele
pãmântul unei seri
ºi furtuna unei zile în care s-au atins
de ei înºiºi,
ºi plânsul secundei ce moare
nu în ei,
ci abia dupã ce umbra
le va fi cucerit încã o palmã din þãrâna
prin care se-nsoþeºte cu zeii.
Ei sunt mult mai vii
decât le-a fost dat vreodatã
sã fie,
ei sunt viaþa care în de tine
te þine,