Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

Poeme
Despre viaþa de cîine
Cînd se scoalã Alma, ne trezeºte ºi pe noi,
se agitã, dã din coadã,
îºi pune lãbuþele pe patul nostru,
mã muºcã gingaº de mînã,
mã scol, mã-îmbrac, îl duc la plimbare,
mãnîncã, bea, apoi se culcã,
se scoalã abia dupã-amiazã,
cînd trebuie sã-l duc la plimbare din nou,
atunci iar se agitã,
jos, se bucurã de nu mai poate,
mã trage ca ºi cum ar fi un cal nãzdrãvan,
mãnîncã tot ce apucã,
mai mereu observ tîrziu cã a luat în gurã ceva,
îºi marcheazã teritoriul,
e al lui tot cartierul acesta,
îºi face treburile,
apoi îl duc sus ºi adoarme în faþa televizorului.
Asta-i viaþa de cîine, îmi spun.
Dar oare ce-i viaþa de om?
Sã rostogoleºti un butoi ºi sã nu te intereseze nimeni?
Sã bei toatã ziua monopol pentru cã ai înþeles deja ce înseamnã sã
fii om?
Sã te naºti într-un grajd ºi sã mori rãstignit pe cruce
pentru cã cineva pe care nu-l cunoºti
72