Raport privind investigaţia utilă pentru cunoaşterea pieţei distribuţiei ...

Raport privind investigaţia utilă pentru cunoaşterea
pieţei distribuţiei angro de medicamente
producătorii se implică activ în distribuţia medicamentelor lor către farmacii, folosind
distribuitorii doar ca agenţi, sistem cunoscut sub numele de „direct to pharmacies”.
Acest sistem a fost introdus de către Pfizer în Marea Britanie şi a fost preluat şi de alţi
producători, fiind folosit în prezent în mai multe state membre.
Caracteristica principală a acestui sistem constă în faptul că transferul dreptului de
proprietate asupra produselor de la producător la distribuitor nu mai are loc, distribuitorul
fiind folosit ca un agent de vânzări care îndeplineşte solicitările producătorului atât cu
privire la clienţii cărora le distribuie produsele, cât şi cu privire la preţul de revânzare
practicat, în condiţiile de reglementare existente. Diferenţa principală faţă de sistemul
tradiţional constă în faptul că distribuitorul, acţionând în baza unui contract de agent, nu
îşi mai asumă niciun risc legat de comercializarea produselor, acestea fiind suportate
integral de producător. În această situaţie, veniturile distribuitorului provin exclusiv din
comisionul de agent pe care îl obţine de la producător, în funcţie de serviciile prestate
pentru acesta.
Principalul dezavantaj al acestui tip de distribuţie ar putea consta în eliminarea
concurenţei intra-marcă, fapt ce conduce la îngreunarea accesului unor distribuitori la
sursele de aporvizionare, precum şi la eliminarea concurenţei prin preţ şi la
uniformizarea preţurilor de revânzare. În realitate, scopul oricărui producător este să
obţină cel mai bun preţ pentru serviciile prestate de către distribuitor, dar şi cele mai
bune servicii. Prin urmare, în cadrul acestui tip de sistem concurenţa dintre distribuitori
se manifestă la momentul alegerii de către producător a distribuitorului sau a
distribuitorilor care vor presta serviciile de care acesta are nevoie. Pentru a realiza acest
obiectiv, cei mai mulţi dintre producătorii care au optat pentru un astfel de sistem au
organizat licitaţii pentru a selecta cea mai bună ofertă de preţ, dar şi condiţiile de
distribuţie cele mai atractive.
În concluzie, prin practicarea unui astfel de sistem se menţine interesul distribuitorilor de
a îşi dezvolta şi eficientiza activitatea, dar nu se poate estima în ce măsură producătorii
vor reţine pentru ei sau vor transmite mai departe beneficiile financiare obţinute prin
negocierea cu distribuitorii. În fapt, în cazul medicamentelor al căror preţ este
reglementat, nu există nicio garanţie că producătorii nu vor revinde medicamentele la
preţul maxim aprobat, atât timp cât concurenţa intra-marcă dispare şi vor păstra pentru
ei diferenţa obţinută ca urmare a practicării acestui sistem, în detrimentul farmaciilor şi al
pacienţilor.
Dacă în cazul medicamentelor decontate pacienţii nu plătesc nimic şi, prin urmare, nu ar
fi afectaţi de un astfel de sistem, în cazul medicamentelor compensate aceştia plătesc
diferenţa dintre preţul de referinţă şi preţul medicamentului pentru care optează, preţ
care ar putea să fie mai mare în condiţiile în care farmaciile nu mai primesc acelaşi nivel
al discounturilor şi, prin urmare, nu vor mai transfera discountul la nivel de pacient. În
ceea ce priveşte cheltuielile efectuate de CNAS, acestea nu ar afectate prin
introducerea acestui sistem, întrucât în cazul medicamentelor decontate, preţul de
decontare este preţul maxim cu ridicata, discounturile acordate pe lanţ fiind oprite de
farmacii, care nu au niciun interes sau obligaţie de a comercializa medicamentele la un
28