ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

lichideze neajunsurile şi încălcările comise în lucrul său”. Dar
vechii conducători nu au înţeles noile sarcini de activitate, s-au
rupt de la masele sindicale, „au lichidat practic dările de seamă în
faţa membrilor sindicatului” 351 .
După părerea raportorului Kremenaskaia „fostul Comitet
Central al Sindicatelor medicilor nu conducea concret cu
activitatea sindicală”, „n-a studiat suficient Constituţia stalinistă”.
În organizaţiile sindicale de la Casa copilului din Balta, secţia
ocrotirii sănătăţii a comitetului executiv din Tiraspol n-au fost,
chipurile, studiate materialele Plenarei CC al PC (b) din toată
Uniunea din februarie 1937, nu se conducea cu întrecerea
socialistă. Sindicatele nu au fost mobilizate spre îndeplinirea
contractelor colective de muncă, nu au micşorat numărul
medicilor bolnavi, nu se ocupau cu organizarea seminarelor la
sate, au slăbit controlul asupra îndeplinirii planului cu privire la
asigurarea socială etc. Foştii conducători ai sindicatului medicilor
(Akselrod, Vakşina, Tuzov, Zaiţev, Ţâpin, Zaton şi alţii) erau
învinuiţi de toate relele caracteristice pentru sistemul totalitar
comunist, fiind numiţi „troţkişti”, „duşmani ai poporului”, pe
când în realitate „duşmanii poporului” erau acei care au instaurat
sistemul sovietic – comuniştii.
După cum se aştepta, Conferinţa a „considerat activitatea
Comitetului Central al uniunii „Medsantrud”-ului insuficientă” 352 .
Ca rezultat, conferinţa a elaborat un plan de luptă cu „duşmanii
poporului” şi a lichidat urmările sabotajului care, chipurile, a
avut loc în sfera ocrotirii sănătăţii 353 .
În raportul Biroului organizatoric, prezentat de Puşneak, se
menţionau aceleaşi „devieri”, care au avut loc în sindicatele
medicilor. S-a încercat să fie criticate şi unele teorii ale
troţkiştilor. Puşneak a subliniat că „n-a fost condamnată de către
masa largă a sindicaliştilor medicilor teoria contrarevoluţionară
a duşmanului poporului Lifşiţ cu privire la „pieirea şi dispariţia
treptată a medicinii curative” 354 . Însă medicul Lifşiţ din Tiraspol
351. Ibidem, f. 53.
352. A.O.S.P.R.M., f. 49, inv. 1, d. 4051, f. 53–54.
353. Ibidem, p. 53–54.
354. A.O.S.P.R.M., f. 49, inv. 1, d. 4051, f. 55.
111