ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

a sistemului democratic al ocrotirii sănătăţii, la interzicerea
sindicatelor progresiste, iar liderii lor, ca şi majoritatea medicilor
şi personalul sanitar, au fost numiţi „duşmani ai poporului”;
„naţionalişti”, „elemente burgheze”, „trădători” etc. Mulţi medici
s-au refugiat în România, iar cei care au rămas în Basarabia ocupată
de comunişti au fost arestaţi şi deportaţi, inclusiv medicul, omul
politic Daniil Ciugureanu.
Conducerea de partid şi de stat a URSS nu avea încredere în
membrii sindicatelor locale, în special faţă de medici şi învăţători.
Din fosta RASSM, din RSSU şi Federaţia Rusă, din alte regiuni
ale URSS au fost aduşi în Basarabia medici, lucrători sanitari
– membri ai uniunilor profesionale sovietice. În 1940–1941 în
raionul Bravicea, de exemplu, au fost primiţi în sindicat medicii
T.A. Sirkis, L.S. Sidorenko, T.F. Duşanova, S.V. Şapiro, A.S.
Raitman, F.I. Cristea ş.a. În raionul Leova au fost primiţi în
sindicatul medicilor Zelik Solomon Kogan, Lev Vainberg, C.I.
Belous, G.I. Trandaşir. În raionul Hânceşti (Kotovsk) au activat
în rândurile sindicatului medicilor Bogus, Kuprianova, Babak,
Dodon, Iankovici, Cârlan şi alţii.
Faţă de medici, de cadrele autohtone în general, s-a manifestat
în această perioadă duşmănie de clasă, neîncredere, suspiciune şi
dispreţuire totală.
Activitatea sindicatelor lucrătorilor ocrotirii sănătăţii în această
perioadă era insuficientă. Aceste sindicate n-au activat suficient.
Tocmai la 14 decembrie 1940 Vsevolod Mihail Gamm a fost numit
preşedinte al Biroului organizatoric al Comitetului republican al
sindicatului lucrătorilor ocrotirii sănătăţii din RSSM, dar care a
activat insuficient. Mulţi sindicalişti au rămas în afara activităţii
sindicale active.
Sindicatele din sfera ocrotirii sănătăţii erau mobilizate pentru
a introduce sistemul bolşevic de ocrotire a sănătăţii, precum
şi a construi socialismul în RSSM. Fiind sub controlul total al
partidului comunist şi statului sovietic, sindicatele comuniste
s-au conformat pe deplin cerinţelor acestora şi au promovat
politica noului regim totalitar, comunist în Basarabia, cu cea mai
fină bestialitate de ordin social şi psihologic. Însă în 1940–1941
sindicatele medicilor n-au obţinut mari performanţe, deoarece s-au
schimbat condiţiile politice în legătură cu începerea operaţiunilor
militare la 22 iunie 1941, având ca scop suprem eliberarea
Basarabiei şi Nordului Bucovinei de sub ocupaţia URSS.
142