ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

Concluzii. Numai după formarea RASSM s-au reorganizat
şi sindicatele lucrătorilor ocrotirii sănătăţii. În componenţa
sindicatului medicilor, numai în „Medsantrud” au fost uniţi de la
256 lucrători în 1924 până la 1383 membri în 1939. Organizaţiile
profesionale primare s-au constituit până la formarea RASSM.
Însă ele se supuneau conducerii „Medsantrud”-ului din regiunea
Odesa sau din regiunea Podoliei. Numai datorită formării RASSM
s-au constituit şi organele republicate autonome ale sindicatului
lucrătorilor ocrotirii sănătăţii. Primul congres de constituire a
sindicatului ocrotirii sănătăţii din RASSM a avut loc între 10 şi
12 februarie 1925 în oraşul Balta. Mai apoi s-au desfăşurat încă
cinci congrese, dar zilele de 10-12 februarie 1925 se atestă ca
data formării conducerii republicane a „Medsantrud”-ului din
RASSM.
De menţionat, că în 1924–1940 în RASSM a fost construită o
sistemă nouă de ocrotire a sănătăţii. În 1930–1931 funcţionau 20
de spitale cu 595 paturi sau 1033 de oameni la 1 pat; activau 20
de ambulatorii pe lângă spitale şi 33 ambulatorii independente.
Către 1 ianuarie 1939 în RASSM activau 252 de medici, inclusiv
102 bărbaţi şi 151 femei, peste 1116 felceri, surori de caritate şi
moaşe. Sindicatul medicilor includea peste 1589 membri, inclusiv
252 medici, 1116 personal sanitar mediu şi 206 personal auxiliar
(paznici, bucătărese, spălătorese etc.).
În sistemul sindical al medicilor au activat anumite persoane,
precum Elis, Leleko, Borşcevski, Rubinştein, Bronina, Zatuleak,
Kleiman, Duhovnâi, Victorova, Capran, Ţvik, Tkaci, Maslovski,
Grigorenco etc. Toţi ei au activat sub conducerea CMUP şi a
Comitetului regional de partid al RC (b) U.
Nici un lucrător de răspundere al sindicatului medicilor nu a
păstrat arhiva sindicatului. Unii din ei au fost supuşi represaliilor,
eliberaţi din funcţie, urmăriţi de poliţia secretă a URSS, învinuiţi
de troţkism, de susţinere a „opoziţiei muncitoreşti”, de „deviere
de dreapta”, de antisovietism, naţionalism etc.
În 1924–1940 sindicatele din sfera ocrotirii sănătăţii
deveniseră un instrument docil în mâinile comuniştilor în lupta
acestora pentru „construirea socialismului”. Sindicatele medicilor
deveniseră „cureaua de transmisie” între Partidul Comunist şi
133