ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

medicamentelor. De exemplu, „Ether sulphuricum” s-a scumpit
în iunie 1918 cu 100% 170 . S-a încercat prin organizaţiile „Crucii
Roşii” să ajute populaţia în primăvara anului 1918 comunitatea
„Crucii Roşii” din Hârbovăţ a început să aprovizioneze pe unii
bolnavi cu medicamente gratuite. În aprilie 1918 aici veneau câte
250 de bolnavi pe zi. În farmacia „Crucii Roşii” din Hârbovăţ
bolnavii plăteau câte 5 ruble pentru medicamente, iar mai înainte
câte 40–50 cop. pentru fiecare recetă 171 .
Dar situaţia nu s-a îmbunătăţit. Ziarul „Sfatul Ţării” scria că
„farmaciile locale realizaseră medicamente la preţuri arbitrare,
după buna lor plăcere” 172 . Lipsa de medicamente a adus la aceea
că farmaciştii au majorat preţurile de 100, 200 şi 300 de ori. A
fost necesară intervenţia Guvernului României, care a lichidat
această criză de medicamente, ducând tratative cu Germania, de
unde au fost importate medicamentele necesare 173 .
Şi mai complicată era situaţia lucrătorilor ocrotirii sănătăţii
din Transnistria. Rusia ţaristă a izolat din punct de vedere
administrativ populaţia modoveană din Transnistria în guberniile
Ekaterinoslav, Odesa şi Podolia 174 . În 1917–1924 în aceste trei
gubernii locuiau circa 256 mii de români transnistrieni, dintre
care cea mai mare parte o alcătuia populaţia sătească. În oraşele
acestor trei gubernii, în 1920, populaţia românească alcătuia doar
0,3% sau 5,2% din numărul total al populaţiei româneşti din
Transnistria 175 .
În această regiune activau peste 30 de medici şi agenţi sanitari.
Şi aceştia erau de etnie rusă şi ucraineană, duceau o politică de
rusificare şi deznaţionalizare. Lucrătorii medicali şi personalul
sanitar în timpul ţarismului nu se uneau, nu aveau organizaţiile
lor profesionale.
Starea economică a populaţiei inclusiv a medicilor, era
foarte gravă. Dar şi mai complicată a devenit după lovitura
de stat bolşevică din 24 octombrie (7 noiembrie) 1917. Dacă
170. Sfatul Ţării, 1918, 1 iulie, p. 2.
171. Sfatul Ţării, 1918, 20 aprilie, p. 4.
172. Sfatul Ţării, 1918, 12 mai, p. 4.
173. Sfatul Ţării, 1918, 30 mai, p. 3.
174. Шишмарев В.Ф, Романское население юга России, Ленинград, 1975, р. 87–89.
175. Arhiva Centrală de Stat a Organizaţiilor Politice din Ukraina (A.C.S.O.P.U.), fond 1, inv. 20, d.
2496, f. 14, d. 2894, f. 74.
56