ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

securitate este consacrat şi în Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, adoptată de ONU în 1948. Anume această Declaraţie şi
documentele enumerate stipulează că „oricine are dreptul să lucreze,
la alegerea liberă a angajării, la condiţii juste şi favorabile de muncă”.
Astfel, munca trebuie să aibă loc într-un mediu sănătos de lucru,
consecvent cu bunăstarea lucrătorilor şi demnitatea umană 901 . Iată de
ce deseori această problemă a fost discutată la Prezidiul Comitetului
Republican, la şedinţele în plen şi la congresele I–IV ale Sindicatului
„Sănătatea”. La 16 august 2001 Ministerul Sănătăţii, împreună cu
Sindicatul „Sănătatea”, au elaborat anumite norme pentru protecţia
muncii, care orientau conducerea instituţiilor medicale să le respecte.
Printre aceste a fost „Regulamentul privind modul de cercetare a
accidentelor de muncă” din 5 iulie 2002. La 18 ianuarie 2004
Ministerul Sănătăţii a aprobat „Regulamentul-cadru de organizare
şi funcţionare a comitetelor pentru protecţia muncii din instituţiile
medicale”.
Sindicatul „Sănătatea”, de comun cu specialiştii principali ai
Ministerului Sănătăţii, a elaborat Nomenclatorul profesiilor şi
funcţiilor cu condiţii de muncă vătămătoare, activitatea cărora acordă
dreptul la concediu de odihnă anual suplimentar plătit şi durata redusă
a zilei de muncă a personalului medico-sanitar aprobat mai apoi de
Guvernul Republicii Moldova prin hotărârea nr.1223 din 9 noiembrie
2004. Datorită acestui document toţi lucrătorii din instituţiile
medico-sanitare, farmaceutice şi de învăţământ au obţinut dreptul la
concediu suplimnetar plătit cel puţin pentru 7 zile calendaristice şi
durată redusă a zilei de muncă la 5-7 ore. În convenţia colectivă de
muncă (nivel de ramură) a fost introdus un capitol special „protecţia
muncii”, care avea scopul de a obliga instituşiile medicale să creeze
condiţii normale de muncă pentru angajaţi.
De asemenea, a fost elaborată lista-tip a ramurii „Sănătate şi
asistenţă socială” a lucrătorilor şi locurilor de muncă cu condiţii grele
şi deosebit de grele, vătămătoare şi deosebit de vătămătoare pentru
care salariaţilor li se stabilise sporuri de compensare în mărimi fixe.
În baza acestui document angajaţii beneficiau de o compensaţie
lunară de 100-200 lei.
901. A.C.S.S.R.M. Raportul anual 2006, p. 44.
286