ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

Guvernatorul a cerut să fie prezentată părerea poliţiei. Atunci
pristavul stanului patru din judeţul Bălţi, prin informaţia nr.
7864/12933 din 30 octombrie 1913 a subliniat că persoanele care
s-au angajat să formeze această asociaţie „aparţineau partidului
socialiştilor” şi sub acoperişul acestei societăţi ei puteau s-o
folosească şi să „realizeze o altă activitate”, iar unele persoane
nu erau învinuite de activitate subversivă, dar au iscălit cererea
şi, totodată nu doreau să participe activ în această societate.
Pristavul scria că în Pârliţa erau puţini evrei. Dar conducătorii
acestei asociaţii doreau să activeze sub acoperirea societăţii şi să
desfăşoare o „activitate suspicioasă” 101 .
Condiţiile de funcţionare a acestor asociaţii erau foarte
grele. Ţarismul se străduia să supravegheze fiecare organizaţie
profesională, membrii sindicatelor erau controlaţi de ohranca
ţaristă (poliţia politică din Rusia).
La 9 aprilie 1912 Ministerul Afacerilor Interne (Departamentul
general, secţiunea a VI-a) a adoptat o decizie cu privire la
schimbarea regulamentelor de funcţionare a asociaţiilor şi
organizaţiilor profesionale. Prin această lămurire, adoptată de
către Senatul Rusiei, prin care se menţiona că fiecare asociaţie
trebuia să se înregistreze din nou. Se cunoştea că după 4 martie
1906 fiecare societate şi organizaţie profesională era obligată să
se înregistreze la Oficiul social al guvernatorului, având statutul
în patru exemplare şi mai apoi fiecare organizaţie se introducea
în registrul „Oficiului gubernial cu privire la serviciul de stat
al asociaţiilor” şi pe urmă se publica în „Veştile Senatului
Rusiei” 102 .
Aceste condiţii au fost păstrate şi după 1912, dar toate
organizaţiile erau obligate să se reînregistreze.
La 10 februarie 1914 Iulia Alexandr Kveatkovski, medic de
profesie, Petru Eugeniu Vukovici, Nikolai Zosimovici Markelov
şi Leiba David Stratievski au înaintat guvernatorului Basarabiei
o cerere despre organizarea „Societăţii cu privire la îngrijirea
copiilor”. Scopul ei era de a colecta mijloace şi a ajuta copiii
săraci. Dar au fost controlaţi de ohranca ţaristă. Toţi au primit
101. A.N.R.M., F. 401, inv. 1, d. 295, f. 4–4 verso.
102. A.N.R.M., F. 401, inv. 1, d. 293, f. 1.
38