ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

Regimul ţarist nu avea grijă de populaţia autohtonă. Toate
măsurile adoptate aveau scopul de a proteja armata şi populaţia
colonială. Însă medicina încet, dar se dezvolta. În 1813 a fost
organizată „Administraţia medicală orăşenească” din 10 persoane,
inclusiv inspectoratul medical şi medicul orăşenesc. În 1816 se
constituie „Comitetul de luptă cu variola”. În decembrie 1817
se deschide spitalul orăşenesc, construit cu ajutorul populaţiei. În
1827, în legătură cu războiul ruso-turc (1828–1829), a fost deschis
spitalul militar pentru 310 paturi. Guvernarea colonială rusă a format
numai unele „comitete” pentru combaterea bolilor infecţioase
pentru a-şi apăra armata colonială de răspândirea epidemiilor şi
bolilor infecţioase. În 1819–1820 şi 1836 a funcţionat „Comisia
pentru combaterea ciumei în Căinarii Vechi”, iar în 1822–1830 a
fost organizat şi a funcţionat „Comitetul pentru combaterea ciumei
în Chişinău şi Iaşi”. Aceste comitete s-au înfiinţat în legătură cu
epidemia ciumei în Ţările Româneşti (Moldova şi Muntenia) şi se
aflau în subordinea „Comitetului Suprem pentru combaterea ciumei”
de pe lângă Comandamentul Suprem al armatelor ruseşti. În 1822 la
Iaşi a fost înfiinţat un spital pentru combaterea ciumei, iar în 1830
l-au lichidat în legătură cu încetarea răspândirii acestei boli grave.
Tocmai în 1843 la Chişinău a fost organizat un azil pentru bătrâni,
un spital orăşenesc şi o casă de copii, având toate trei 104 paturi.
În 1852 este organizat „Comitetul sănătăţii publice al regiunii
Basarabia”, care a funcţionat până în 1871. Acest Comitet se ocupa
nemijlocit cu organizarea combaterii bolilor infecţioase şi se supunea
nemijlocit Departamentului Medical al Ministerului Afacerilor
Interne, care coordona toată activitatea medicilor şi lupta cu bolile şi
epidemiile de ciumă, holeră, variolă etc.
În 1852 în legătură cu răspândirea variolei a fost organizat
„Comitetul pentru combaterea variolei din Chişinău”, care a
funcţionat în 1852–1854 şi 1862–1866. În 1856 a fost format
„Comitetul pentru combaterea variolei din Soroca”. În 1866–1867 a
funcţionat „Comitetul pentru combaterea holerei din Chişinău”.
Având în vedere că Rusia a stabilit în mod arbitrar linia ghimpoasă
pe Prut, din 1818 au fost formate o serie de pichete de carantină pentru
a controla intrarea şi ieşirea populaţiei din Basarabia. În special au
funcţionat pichetele de carantină la Lipcani, Bazarciucul de Coastă,
Balin-Ciac, Căuşeni, Ismail şi Reni.
302