ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

De asemenea, au fost construite 33 puncte medicale cu 33
medici şi 164 puncte medicale cu personal mediu de specialitate,
1164 posturi sanitare. Au fost construite 117 băi, reparate celelalte
200 de băi, s-a restabilit starea sanitară reală în 3500 case de
locuit, s-au realizat 45.000 dezinfecţii şi dezinsecţii, s-au reparat
şi curăţit 1720 de fântâni, s-au băit peste 47.000 de oameni. Dacă
în 1928 s-a asignat câte 2,3 ruble pentru fiecare persoană pentru
ocrotirea sănătăţii, apoi în 1934 – câte 15 ruble 376 . În 1934 au fost
organizate 24 puncte medicale pe lângă SMT-urile din RASSM,
pentru care s-au cheltuit din fondul asigurării sociale al CMUP
peste 71.000 ruble 377 .
Bugetul ocrotirii sănătăţii în RASSM în 1939 alcătuia
24.969.700 ruble sau cu 3.686.000 ruble mai mult decât în 1938.
Cheltuielile pentru ocrotirea sănătăţii s-au majorat pentru fiecare
persoană de la 36 ruble în 1938 până şa 41,3 ruble în 1939 378 .
Finanţarea spitalelor şi plata muncii lucrătorilor medicali.
Sindicatele au luptat pentru a îmbunătăţi situaţia financiară a
spitalelor şi a personalului medical. Bugetul ocrotirii sănătăţii se
alcătuia din trei surse financiare: bugetul de stat, bugetul local şi
fondul asigurării sociale 379 . În general, medicina era slab finanţată.
Pentru ocrotirea sănătăţii în bugetul local din 1925 se prevedeau
aproape 13,16%. Dar se considera că medicina avea nevoie de
20% din tot bugetul unui executiv raional. Salariul pentru medici
şi personalul auxiliar era insuficient. Salariul medicului şef al
spitalului, care se finanţa din bugetul local, era de 50 de ruble
lunar, iar cel care se finanţa din bugetul de stat – 71 de ruble, care
nici pe departe nu asigura drepturile omului la un trai decent.
Conform planului de finanţare pentru 20 de vizitatori la medic pe zi
se cheltuiau câte 5 cop. pentru fiecare pacient. În realitate, medicii
consultau câte 60 de vizitatori, care nu erau plătiţi. În fiecare
spital se cheltuia câte 5 cop. pentru fiecare pat, care includea şi
încălzirea, iluminarea şi reparaţiile cosmetice. Pentru fiecare din
cele 22 de ambulatorii care funcţionau în 1925 se cheltuia câte
1–2 ruble în lună pentru încălzire, iluminare şi reparaţii, ceea ce
376. A.O.S.P.R.M., f. 2947, inv. 1, d. 2, f. 21–23.
377. A.O.S.P.R.M., f. 285, inv. 1, d. 110, f. 6–7.
378. A.O.S.P.R.M., f. 2947, inv. 1, d. 17, f. 143–145.
379. A.C.I.S.U, f. 337, inv. 6, d. 6974, f. 62–63.
117