ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

vistieria statului. Se foloseau, de asemenea, şi mijloacele acumulate
din donaţii. Membrii acestor organizaţii se ocupau cu înregistrarea
bolnavilor evacuaţi de pe front, căutarea copiilor orfani, părinţii şi
fraţii, familiile celor răniţi.
La 14 mai 1917 „Comitetul Majestăţii Sale Principesa Tatiana
Nikolaevna” a deschis un azil pentru bolnavii refugiaţi români. La 24
iunie 1917 s-au alocat 646 ruble pentru acest azil, unde erau înregistraţi
12 refugiaţi români, bolnavi, invalizi de război. Comitetul a primit
votarea, din 27 martie 1918, cu respect restabilirea administraţiei
române în Basarabia. De la 26 mai 1918 toate documentele se făceau
în limba română. De la 16 mai 1917 şi până la 28 mai 1918 Comitetul
a cheltuit 10.211 ruble. Dar mai apoi banii au fost restituiţi de către
administraţia României.
După lovitura de stat din 25 octombrie (7 noiembrie) 1917 din
Rusia bolşevicii s-au pronunţat împotriva sindicatelor democratice,
inclusiv şi sindicatul lucrătorilor medicali şi farmaciştilor. Ei s-au
împotrivit dezvoltării şi activităţii ocrotirii sănătăţii în limba română,
au pledat pentru păstrarea sistemului medical rus în Basarabia. Fiind
susţinuţi de către forţele imperiale ale intelectualităţii ruse, bolşevicii
au pătruns în 1917–1918 în unele organizaţii profesionale primare,
direcţionându-le activitatea spre organizarea diferitor manifestaţii
antiromâneşti. O trăsătură specifică a mişcării sindicale din sfera
ocrotirii sănătăţii constă în faptul că bolşevicii lui Lenin în problema
medicinii, învăţământului, ştiinţei medicale au activat împreună
cu reprezentanţii medicilor ruşi, promovând o politică colonială
rusească.
Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) a schimbat
radical situaţia medicilor şi a agenţilor sanitari. Mişcarea sindicală
a medicilor a fost modelată de noua legislaţie românească, în
baza legislaţiei ocrotirii sănătăţii basarabene în arealul medicinii
româneşti, care avea tradiţii mai democratice în ceea ce priveşte
formarea asociaţilor, societăţilor medicilor încă din 1834, când la Iaşi
a fost formată „Societatea medicilor şi naturaliştilor” din România.
Documentele de arhivă ne demonstrează că uniunile profesionale
din Basarabia în 1918–1940 au cunoscut o situaţie mai favorabilă,
mai democratică decât cele din Rusia sovietică, inclusiv sindicatele
comuniste din partea stângă a Nistrului. Ele au activat în baza
307