ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

În toată Basarabia au funcţionat până în 1870 numai două
spitale şi cinci asistenţe (pokoev) medicale a câte 4–5 paturi fără
a avea deservirea la domiciliu sau la ambulatoriu. Toate acestea se
supuneau „Departamentului asistenţei publice”, care a funcţionat
până în 1870. Din acest an în Basarabia se organizează medicina
de zemstvă, care avea câte o secţie în conducerea gubernială şi
judeţeană de zemstvă. Dacă în 1870 în nouă judeţe ale Basarabiei
funcţionau 7 circumscripţii medicale, 31 ambulatorii cu felceri, 3
spitale de zemstvă cu 51 locuri în total, apoi în 1914 funcţionau 83
circumscripţii medicale, 40 de puncte medicale cu câte un felcer,
5 spitale de zemstvă. Această structură a ocrotirii sănătăţii avea un
caracter colonial. Dreptul şi posibilitatea de a le trata avea mai mult
elita politică rusească. Pe de altă parte, reprezentanţii medicinii de
zemstvă erau urmăriţi de ohrana ţaristă, eliberaţi din funcţiile lor sau
exmatriculaţi din şcolile medicale.
Numai la începutul secolului al XX-lea în Chişinău a fost deschisă
şcoala de zemstvă de felceri şi moaşe, iar în s. Hârbovăţ, Anenii Noi
– şcoala de asistente medicale pentru Crucea Roşie. Documentele
de arhivă, faptele istorice ne arată că Basarabia a avut în condiţiile
Rusiei ţariste o reţea foarte înapoiată şi sărăcăcioasă a ocrotirii
sănătăţii. În tot ţinutul au activat 30 de lucrători medicali în 1828
şi 238 în 1912, inclusiv 83 medici, 40 felceri, 115 moaşe şi agenţi
sanitari. Un medic trebuia în 1912 să consulte anual peste 27 mii de
oameni. Către 1914–1917 în Basarabia au activat numai 490 medici
la o populaţie de 3 mln. de oameni. Mai activau 24 dentişti, 670
„subchirurgi” (asistenţi ai medicilor), felceri şi moaşe. Funcţionau
135 farmacii la peste 1544 sate şi comune, 105 centre medicale de
voloste şi 9 centre medicale judeţene; 6 spitale militare, 8 spitale
civile judeţene, 28 spitale mici, 31 ambulatorii şi 12 dispensare 954 .
Medicii făceau parte din pătura socială mai bogată, înstărită. Erau
plătiţi mai bine decât învăţătorii şi nu întotdeauna se organizau, se
uneau în organizaţiile profesionale. Cu atât mai mult că activitatea
lor izolată în spitalele judeţene, districtuale şi locale nu le permitea
să se oformeze în anumite uniuni profesionale. Specificul organizării
medicilor în sistema ocrotirii sănătăţii din Basarabia în 1812–1917
954. Ion Jalea, Basarabia, Bucureşti, 1918, p. 8-10, 21-22, 23.
303