ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

La conferinţa din 28–29 octombrie 1936 au luat cuvântul
medicul primar al judeţului Soroca, dr. S. Caţap cu comunicarea
„Bolile sociale şi combaterea lor”; dr. Vasile Ursu, medic primar,
Director al Spitalului Soroca – „Primele ajutoare în accidente de
boli chirurgicale şi în otrăviri”; dr. Ion Constantache – „Bolile
infecto-contagioase şi combaterea lor, cele mai bune mijloace de
dezinfecţie în condiţiunile mediului în care lucrăm”; dr. E. Bivol
– „Higiena rurală, urbană şi şcolară”; E. Roitman – „Problemele
radiologiei”; dr. M. Colcher – „Despre puericultură”; dr. D.
Petrescu – „Apărarea pasivă contra gazelor aeriene” etc. 249
Asociaţia Generală a Personalului Sanitar Auxiliar Titrat, Filiala
Soroca, ca şi celelalte filiale judeţene din Lăpuşna, Hotin, Bălţi,
Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Cahul întotdeauna invitau
la manifestările publice preşedinţii Asociaţiilor Învăţătorilor din
judeţe, prefecţii judeţelor, preşedintele ACSAT din România şi
alte persoane care susţineau dezvoltarea ocrotirii sănătăţii în
Basarabia 250 .
ACSAT din Basarabia a luptat pentru apărarea intereselor
lucrătorilor medicali. În 1935–1936 au fost înaintate faţă de
Guvernul României astfel de cerinţe, precum „încadrarea
întregului personal sanitar în bugetul general al Ministerului
Sănătăţii”, „armonizarea salariilor în noul proiect de lege, ca
salariul medicilor să nu fie sub minimul de existenţă şi cel puţin
echivalent cu salariul unui impiegat clasa I-a”, „să ni se plătească
la toţi şi integral gradaţiile după cum prevede legea sanitară”,
„pensionarea la împlinirea a 25 de ani de serviciu”. Ei mai
cereau ca „să se acorde carnetele de C.F.R. pentru tot personalul
sanitar auxiliar, clasa a II-a, diurne şi indemnizaţie de transport
câte 200–300 lei lunar; să se acorde locuinţe higienice şi hrană
mai substanţială (alocaţia bugetară dublă) pentru personalul
sanitar de la spitale, precum şi soţiilor lor. Locuinţe în natură
de la circumscripţie sau chirii. A fost pusă problema hranei în
spitale, se cerea să se dubleze cota de hrană pentru personal faţă
de cea a bolnavilor. „Noi nu trebuie să ne hrănim cu resturi de la
bolnavi” 251 .
249. A.N.R.M., f. 2110, inv. 1, d. 6, f. 9.
250. A.N.R.M., f. 2110, inv. 1, d. 6, f. 1–22.
251. A.N.R.M., f. 2110, inv. 1, d. 6, f. 6–6 verso.
80