ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

CAPITOLUL VIII
SINDICATELE LUCRĂTORILOR OCROTIRII
SĂNĂTĂŢII ÎN ANII 1956–1990
În perioada anilor 1956–1990 sindicatele lucrătorilor medicali
şi-au îmbunătăţit activitatea în mai multe sfere: deservirea
medicală a populaţiei, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor
medicale, educaţia, cultura, apărarea drepturilor profesionale ale
lucrătorilor medicali, studenţilor şi savanţilor. S-au perfecţionat
şi consolidat formele şi metodele de organizare a sindicatelor. În
această perioadă sindicatele au activat într-un mod mai liber, mai
critic şi cu mai multă grijă faţă de lucrătorii ocrotirii sănătăţii.
Dezgheţul hruşciovist a influenţat considerabil şi activitatea
sindicatelor din RSSM. PCUS şi conducerea de vârf a URSS au
pus în faţa sindicatelor sarcina de a îmbunătăţi starea materială
şi condiţiile de viaţă ale lucrătorilor medicali, de a ridica nivelul
de cultură al maselor, a perfecţiona în general sistemul ocrotirii
sănătăţii.
La Conferinţa a VII-a (17 februarie 1958) a sindicatelor
lucrătorilor medicali s-a menţionat că „deciziile Congresului
al XX-lea al PCUS au evocat activităţi entuziasmate şi
creative nemaivăzute în istoria statului nostru la toţi oamenii
sovietici” 650 .
Sindicatele au lucrat în condiţiile activismului politic şi al
muncii socialiste, s-au încadrat în realizarea sarcinii economice
istorice de a ajunge şi a întrece cele mai dezvoltate state
capitaliste, de a produce mai multă producţie la fiecare cap de
locuitor 651 . Plenara CC al PCUS (decembrie 1957) a subliniat că
sindicatele sovietice au jucat un rol foarte mare în dezvoltarea
650. AOSPRM, fond. 2973, inv. 1, d. 131, f. 8.
651. Ibidem, f. 8.
197