ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

CAPITOLUL V
SINDICATELE LUCRĂTORILOR OCROTIRII
SĂNĂTĂŢII ÎN 1940-1941
La 28 iunie 1940 în istoria sindicatelor din sfera ocrotirii
sănătăţii se începe o nouă perioadă tragică şi dezastruoasă. După
anexarea Basarabiei la URSS sindicatele democratice, toate
asociaţiile medicilor şi personalului sanitar auxiliar nu au fost
recunoscute de către regimul comunist. La 23 iulie 1940 Biroul
Comitetului Regional Moldovenesc al PC (b) U a adoptat o
decizie specială, prin care toate Uniunile profesionale, inclusiv
şi a medicilor, au fost declarate „reacţionare” şi dizolvate. În
consecinţă, toate organizaţiile sindicale de ramură, inclusiv cea a
medicilor, au fost forţat lichidate. Cei mai activi lideri sindicali
din Basarabia, inclusiv Nicolae Bivol, au fost arestaţi şi supuşi
represaliilor. O parte din medicii şi agenţii sanitari s-au refugiat
în România. În locul sindicatelor democratice s-a decis de a se
organiza „sindicatele sovietice” pe întregul teritoriu al Basarabiei,
care ar activa sub conducerea comuniştilor 442 .
Toate spitalele, dispanserele, spitalele comunale din regiunea
Cernăuţi, judeţele Hotin, Cetatea Albă şi Ismail s-au trezit la 4
noiembrie 1940 în componenţa Ucrainei, iar toată infrastructura
medicală din judeţele Bălţi, Orhei, Chişinău, Tighina, Cahul,
Soroca au rămas în componenţa administrativă a RSSM. Mai mult
decât atât, în componenţa RSSM au fost incluse, de asemenea,
sindicatele medicilor („Medsantrud”-ului) din raioanele Dubăsari,
Camenca, Râbniţa, Grigoriopol, Slobozia şi Tiraspol.
În esenţă, mai târziu s-a organizat o nouă structură a sindicatelor
din sfera ocrotirii sănătăţii.
Conducerea comunistă nu se prea grăbea cu reorganizarea
sindicatelor în 1940. La început au fost constituite organele
de partid şi de stat, sovietele, comitetele executive raionale
442. AOSPRM, fond. 49, inv. 1, d. 4646, f. 1–3.
135