ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

Printre aceste cerinţe erau: majorarea salariului până la 4500 de
lei lunar, introducerea gradaţiilor în serviciul sanitar, prevederea
în legislaţia românească (Legea Sanitară din 1930) a aceloraşi
drepturi care le aveau în perioada precedentă, stabilirea duratei
cursurilor în şcolile sanitare de 3 ani, majorarea cotei de hrană a
oficianţilor sanitari, surorilor de caritate la cel puţin 30 de lei pe
zi şi introducerea dreptului de hrană pentru copiii personalului
sanitar, definitivarea agenţilor sanitari după cinci ani de serviciu
neîntrerupt, acordarea mijloacelor de transport, introducerea
dreptului de a cura bolnavii şi acelor lucrători medicali (veriga
de mijloc) care au lucrat peste 5 ani în serviciul unui spital şi
altele 268 .
La 14–15 octombrie 1931 la Chişinău a avut loc Congresul
Asociaţiei Personalului Sanitar Auxiliar Tritat din Basarabia. Din
documentele Congresului se vede că medicii, agenţii sanitari din
filiala Basarabia au luptat pentru apărarea drepturilor sindicatelor.
Luând cuvântul la acest Congres, moaşa Maria Cucoş din judeţul
Bălţi a menţionat că serviciile sanitare întâlnesc foarte mari
greutăţi în activitatea de zi la zi. Toţi delegaţii Congresului au
cerut ca în Legea sanitară din 1930 să fie introdus un articol
suplimentar care ar stipula ca tot personalul sanitar auxiliar să
se supună Ministerului Sănătăţii al României şi nu administraţiei
judeţene 269 . Conform Legii sanitare din 1910 personalul sanitar
auxiliar se supunea şi era plătit de Ministerul Sănătăţii, iar în
legile din 1925 şi 1930 acest articol a fost omis. Deci, era mai bine
ca personalul sanitar să fie plătit de către Ministerul Sănătăţii,
care dispunea de finanţe.
Consiliile judeţene din Basarabia nu aveau finanţele necesare,
deseori salariul nu era plătit la timp. Sindicatul P.S.A.T. a cerut ca
toţi lucrătorii sanitari să fie plătiţi direct din bugetul statului. În
conformitate cu articolul 159, punctul 20 din Legea administrativă
din 1908, comunele şi judeţele erau obligate să plătească în bugetul
statului o cotă pentru sănătatea publică. Din aceste finanţe statul
plătea personalul sanitar şi medical. În aceste condiţii funcţionarii
sanitari aveau dreptul să participe la Casa Generală de Pensiune,
268. A.N.R.M., fond 2110, inv. 1, d. 1, f. 26–26 verso.
269. A.N.R.M., fond 2110, inv. 1, d. 1, f. 26–26 verso.
85