ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

a scris: „Elevii sunt foarte prost îmbrăcaţi şi toţi sunt plini de
insecte” 225 . S-au luat imediat măsuri pentru dezinfectarea şi
tratarea copiilor cu medicamente.
Astfel procedau toţi medicii şi personalul sanitar din Basarabia.
În fondul Arhivei Naţionale s-au păstrat peste 500 de procese
verbale întocmite de medicii Basarabiei în rezultatul luptei lor cu
bolile infecţioase din acest ţinut 226 .
Medicii lucrau zi şi noapte, luptau pentru îmbunătăţirea stării
sanitare a populaţiei. La 25 octombrie 1925 comuna Tătăreşti,
Cetatea Albă, a fost declarată zonă cu „febră tifoidă”, iar la 31
decembrie a aceluiaşi an, epidemia a fost stinsă 227 . Medicul
Alexandru Feinberg, şef la spitalul din Sabo, a vizitat la 25
decembrie 1925 satele Şabolat şi Sergheevca, Achembet, Popuşoi
şi Turlachi, găsind starea sanitară normală 228 . În anii 1925 şi 1926
numai medicii din judeţul Cetatea Albă au făcut peste 1000 de
vizite şi procese verbale despre starea sanitară în acest judeţ 229 .
Organizaţia „Crucea roşie”. Spre deosebire de alte sindicate
de ramură, medicii au activat în Basarabia în componenţa altor
asociaţii şi societăţi medicale care au contribuit pe deplin la
organizarea şi dezvoltarea medicinii în ţinut, la ridicarea nivelului
de ocrotire a sănătăţii populaţiei şi apărării intereselor medicilor.
Una din aceste societăţi a fost societatea „Crucea Roşie”. După
Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918, Societatea
„Crucea Roşie” şi-a restructurat activitatea. După 1918 societatea
şi-a reorganizat structura şi activitatea sa.
Ea a devenit filiala Chişinău a Societăţii Naţionale de „Crucea
Roşie” din România. Un rol primordial în restructurarea Societăţii
l-a jucat Florica Niţă. Toate instituţiile ei spitaliceşti au trecut pe
seama Statului Român. Locotenentul Alexandru Dragoş sublinia
că primul conducător sau director al spitalului „Crucea Roşie”
din Chişinău a fost Dr. Medic Chirurg Hortolomei, iar mai apoi a
fost înlocuit de către Dr. Chirurg Ioan Papinianu (1924–1937).
Filiala din Chişinău era condusă de un Comitet sub preşedinţia
doamnei Maria Pelivan, care a desfăşurat o amplă activitate,
225. A.N.R.M., f. 1803, inv. 1, d. 5, f. 53–54.
226. A.N.R.M., fond 1803, inv. 1, d. 5, f. 3–555.
227. A.N.R.M., fond 1804, inv. 1, d. 4, f. 5.
228. Ibidem, f. 68–73.
229. Ibidem, fond 1804, inv. 1, d. 4, f. 1–1196.
72