ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

„Sfântul Nicolai” (1908), „Societatea pentru ajutor material din
Secureni” (1909); „Societatea pentru ajutor material din Novoseliţa”
(1909), „Societatea psihologilor din Basarabia” (26 mai– 9 iunie
1909), „Casa de ajutor reciproc în caz de deces din Suruceni” (3
aprilie 1908), „Casa de ajutor reciproc în caz de deces din s.Noua
Suliţă” (1909), „Societatea de ajutor reciproc în caz de deces din
Akkerman” (1905), „Societatea de binefacere a femeilor armeneşti
din Akkerman” (1909), „Casa de ajutor reciproc din Edineţ” (1910),
„Societatea pentru ajutor material din Edineţ” (1910), „Societatea
pentru ajutor material din Chişinău” (1910), „Societatea pentru
ajutor material pentru evreii săraci şi bolnavi” „Ezras Hoilim” din
Chişinău (1911). Astfel de organizaţii au fost formate în Belgrad,
Bender, Căuşeni, Tarutino, Ungheni, Alexăndreni, Edineţ, Arţiz,
Akkerman etc. De asemenea, au activat „Societatea pentru ajutor
material evreilor bolnavi şi săraci din Cahul” (1913), „Societatea
de înmormântare din Chişinău” (1913), „Casa de înmormântare
din Tatarbunar” (1913), „Societatea ocrotirii sănătăţii a populaţiei
evreieşti” (1915). La 10 mai – 31 iulie 1911 Oficiul de asistenţă publică
din Basarabia a discutat problema „Cu privire la deschiderea Secţiei
Ligii din toată Rusia pentru lupta cu tuberculoza în or. Chişinău” 955 .
La 21 iulie 1913 a fost formată „Societatea de luptă împotriva
tuberculozei din Bolgrad” 956 . De asemenea, au fost organizate şi alte
asociaţii, inclusiv „Societatea pentru amenajarea localităţii balneare
„Budaki” din judeţul Akkerman” (1916) 957 , „Societatea cu privire la
ocrotirea leproşilor din judeţul Ismail” (1916) 958 şi altele.
Toate aceste asociaţii şi societăţi îşi păstrau principiul de activitate
atât pentru a trata populaţia, cât şi pentru a ajuta lucrătorii medicali,
a propaga cunoştinţele medicale, a lupta cu bolile infecţioase. Ele
aveau un caracter de breaslă, erau izolate unele de altele, activau mai
mult în baza principiului „Un spital – un sindicat” sau „Un orăşel
– un sindicat”. Această situaţie era impusă de condiţiile politice
existente în sistemul autoritar ţarist. Societăţile, asociaţiile, uniunile
profesionale uneau, de regulă, medicii, agenţii sanitari, oamenii
de cultură, multe persoane care lucrau în sfera ocrotirii sănătăţii.
955. A.N.R.M., f. 401, inv. 1, d. 257, f. 1-3.
956. Ibidem, d. 197, f. 1-5.
957. Ibidem, d. 275, f. 1-10.
958. Ibidem, d. 277, f. 1-6.
305