ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

Personalul sanitar trebuia să fie gratuit asigurat cu „lemne din
pădurile Statului”, să se prevadă repaus o zi pe săptămână pentru
personalul sanitar de la spitale, care lucra în toate zilele, inclusiv
duminica şi în zilele de sărbătoare. Se mai cerea „concedii
prevăzute de legi în fiecare an. Spitalizarea gratuită în toate
spitalele statului sau cele particulare, atât a personalului sanitar,
cât şi a membrilor familiilor lor” 252 . „Înzestrarea personalului
sanitar cu materiale, substanţe dezinfectante şi medicamente
necesare pentru primul ajutor de dat suferinzilor”. „Autorizarea
de a elibera buletine de vaccinare, dreptul de a face controlul
sanitar”, „Împroprietărirea fiecărui cerc sanitar cu 1 ha de pământ,
după cum au şcolile şi bisericile. Se presupunea că pe aceste
pământuri agenţii sanitari puteau să cultive plante medicinale şi
fructe, legume pentru familiile medicilor.
„Reorganizarea şcolilor sanitare, pe un termen de 3 ani de
învăţământ, inclusiv 2 ani cursuri teoretice şi un an stagiu de
spital, cu un program lărgit de predare a cunoştinţelor profesionale
şi cultură generală.
„Copiii sanitarilor să fie privilegiaţi la admiterea în şcolile
sanitare, fiind primiţi de la vârsta de 16 ani”.
„Să fie scutiţi sau cel puţin să fie primiţi cu taxe scăzute
în şcolile sanitare”. „Să nu se mai facă mutări nemotivate” a
personalului sanitar. „Personalul sanitar titrat să fie prevăzut
în cadrele armatei cu gradul de plutonier, pentru a nu fi pus în
inferioritate faţă de sanitarii militari activi, care nu-l pot egala în
instrucţiunea profesională şi studii” 253 .
Aceste doleanţe cu caracter local au fost exprimate la adunarea
generală a P.S.A.T. din Soroca la 9 iunie 1935, iar mai apoi
publicate în revista „Cuvântul Sanitarului” 254 , care se edita în
Bucureşti.
În conformitate cu ordinul Ministerului Muncii, Sănătăţii şi
Ocrotirilor Sociale cu nr. 69901 din 9 octombrie 1933, la 27
octombrie 1936 filiala Soroca a decis ca fiecare personal sanitar
auxiliar să se înscrie în mod obligatoriu în AGPSAT din ţară. De
252. Ibidem.
253. A.N.R.M., f. 2110, inv. 1, d. 6, f. 7.
254. Cuvântul Sanitarului, 1936, nr. 43–44.
81