ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

Fiecare medic, agent sanitar, lucrător auxiliar era numit în
funcţia respectivă de către Direcţia sanitară a guvernământului
Transnistria.
În condiţiile războiului nu se mai organizau concursuri libere
pentru suplinirea locurilor de muncă, aşa cum era primit în
Basarabia în 1918–1940.
Concluzii. În 1941–1944 medicii şi personalul sanitar au avut
o activitate care în cele mai multe cazuri depindea de situaţia de
război. În toate judeţele Basarabiei au lucrat peste 660 de medici
şi peste 1230 lucrători sanitari, moaşe, infirmiere şi alte persoane
auxiliare. Tot personalul medical s-a aflat în condiţiile regimului
de război. Documentele de arhivă nu au lăsat nici o urmă de
organizare a uniunilor profesionale, dar s-au format şi au activat
în Basarabia acele asociaţii şi societăţi care erau necesare mai
mult societăţii civile.
Toate necesităţile şi cerinţele medicilor din Basarabia şi
Transnistria se rezolvau în mod administrativ de către primăriile
comunelor, prefecturile judeţene şi de către Direcţia sanitară a
guvernământului Basarabiei şi Transnistriei. În timpul războiului
au activat numai consiliile raionale, care uneau pe foarte mulţi
medici din Basarabia şi Transnistria. Scopul acestor consilii era
de a analiza situaţia sanitară şi a perfecţiona activitatea medicilor
şi a personalului sanitar.
Cea mai răspândită organizaţie din Basarabia a fost asociaţia
„Crucea Roşie” din România. Această organizaţie avea nouă
filiale judeţene în Basarabia. Ele uneau aproape toţi medicii din
această regiune. Cele mai active erau filialele „Crucii Roşii” din
judeţul Lăpuşna, Soroca şi Orhei, Bălţi şi Hotin. Toate filialele au
desfăşurat o activitate de binefacere întru susţinerea populaţiei,
invalizilor de război, lucrătorilor medicali.
Dar cel mai mult asociaţiile „Crucii Roşii” au ajutat pe ostaşii
români, spitalele, localurile cu cei răniţi, cazărmile, pe toţi acei
oameni care au suferit pe câmpul de luptă pentru eliberarea
Basarabiei şi Bucovinei.
154