ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

Bălţi, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Ismail şi Chişinău.
Aceste comitete au dus o luptă serioasă împotriva epidemiilor şi
epizootiilor din judeţele Basarabiei.
În primul rând, reformele democratice din 1861–1868
au contribuit pe larg la dezvoltarea în Basarabia a relaţiilor
economiei de piaţă, la creşterea numărului populaţiei, acutizarea
problemelor politice şi sociale ale Basarabiei.
În al doilea rând, regimul ţarist a promovat timp de 100
de ani o politică dură, agresivă, reacţionară faţă de mişcarea
sindicală. Istoriografia contemporană de orientare neobolşevice a
recunoscut că populaţia Basarabiei a „îndurat tot greul regimului
ţarist” 72 . Fiind parte componentă a Rusiei ţariste, Basarabia,
cucerită de armatele ruseşti, în plan politic, economic şi naţionalcultural
„devenise o colonie internă”, o gubernie rusească 73 .
Un element antiuman, antinaţional în politica Rusiei ţariste
a devenit denaţionalizarea şi rusificarea totală a populaţiei
Basarabiei. Ţarismul sprijinea cercurile coloniale, a creat o pătură
intelectuală rusească, inclusiv pe cea medicală.
În al treilea rând, organizarea administrativă a Basarabiei avea
un caracter totalitar, feudal, antiuman. Principiile fundamentale
ale acestei administraţii erau generale, imperiale. Ele se deosebeau
numai prin scopul şi conţinuturile ei în Basarabia – de a rusifica,
denaţionaliza toată populaţia autohtonă românească în dependenţă
de etapele politice ale acestei administraţii.
Sistemul gubernial colonial rusesc, cu toate atrocităţile sale
antiumane şi antiromâneşti, a fost introdus pe teritoriul din stânga
Nistrului în 1792, iar în Basarabia – în 1813 şi a funcţionat până în
1917. Regimul colonial ţarist a provocat o reducere considerabilă
a ponderii moldovenilor de la 95% în 1812 până la 54,9% în 1859
şi 47,6% în 1897. În acelaşi timp a crescut numărul populaţiei
72. Istoria Republicii Moldova din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Chişinău, 1997, p. 99.
73. Ibidem, p. 99.
29