ISTORIA SINDICATULUI „SĂNĂTATEA” - Sindicatul "Sănătatea"

Din această cauză, la 30 iunie 1918, generalul Artur Văitoianu
a semnat o dispoziţie în care se indica că secţiunile sindicale
din Basarabia erau desfiinţate. Toate societăţile profesionale
libere din Basarabia trebuiau să se înregistreze şi să oformeze
documentaţia în limba română şi numai la o anumită necesitate
puteau să facă o indicaţie în altă limbă străină 199 .
Din 27 martie 1918 se începe o nouă perioadă în istoria
sindicatelor medicilor şi a altor lucrători din sfera ocrotirii
sănătăţii. Se schimbaseră condiţiile politice, statale şi sociale.
Sindicatele şi-au restructurat formele şi metodele de organizare
şi activitate. Din cele 16 sindicate de ramură care activau în
martie–noiembrie 1918 în Basarabia făceau parte şi sindicatele
medicilor. Documentele lor nu s-au păstrat, dar se ştie că în acest
an s-a făcut o tentativă de unire a uniunilor profesionale de către
Biroul Central al Sindicatelor din Basarabia, sub conducerea lui
Ivan S. Galiţki, preşedinte, şi Ivan N. Krivorukov, secretar 200 .
Toate tentativele „Casei muncitoreşti” şi a Biroului Central al
Sindicatelor din Basarabia de a-i atrage pe medici în lupta grevistă
au suferit eşec. Medicii aveau o altă poziţie, ei au căutat alte
forme de luptă pentru apărarea intereselor lor profesionale.
Sistemul ocrotirii sănătăţii din Basarabia. Statul român a
susţinut nu numai mişcarea sindicală, dar a organizat un sistem
specializat al ocrotirii sănătăţii din Basarabia.
Sfera ocrotirii sănătăţii avea următoarea structură
administrativă. Conducea pe întreaga ţară - „Ministerul Sănătăţii,
Muncii şi Ocrotirilor Sociale”. În componenţa Ministerului activa
„Direcţiunea Centrală a Serviciului Sanitar”. Această direcţiune
avea în supunerea sa „Inspectoratul Sanitar al Basarabiei”. La
rândul său inspectoratul avea 9 circumscripţii sanitare judeţene,
inclusiv la Chişinău, Bălţi, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea
Albă, Ismail şi Cahul. În fruntea fiecărui serviciu sanitar se
afla un medic primar şi un secretar. Toată această structură era
responsabilă de starea sanitară din Basarabia.
p. 29–450; Н.В. Березняков, И.М. Бобейко, Я.М. Копанский, У.Г. Мурзак, В.П. Платон. Борьба
трудящихся Бесарабии за свое освобождение и воссоединение с Советской Родиной (1918–
1940), Chişinău, 1960, p. 3–250; Борьба трудящихся Молдавии против интервентов и внутренней
контрреволюции (1917–1920 гг.), Chişinău, 1967, p. 20–445 etc.
199. A.N.R.M., f. 937, inv. 1, d. 1, f. 4–4a.
200. Профсоюзы Советской Молдавии, р. 62; A.O.S.P.R.M., fond 49, inv. 2, d. 398, f. 52–53.
64