Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

Când, în Bucureştiul siberian diniarna lui 1984, mă întâlneam cuGheorghe Tomozei la „Berlinul” dinSărindar, pentru a vărsa o „lacrimaChristi” în amintirea prietenuluinostru Nichita, abia plecat dintre noi,nu bănuiam că Tom va veni cu osurpriză de proporţii. Venea, zic, cu ocarte de dimensiuni liliputanefacsimilată şi creată de el însuşi,intitulată „Tratatul despre fluturi”,„Exemplar Unic în facsimile, cu undesen de Nicolae Labiş şi o medaliede Nichita Stănescu. J.M.F. (v.m.)1981”. Pe coperta ei interioară,Tomozei mai scrisese şi o dedicaţie:„Dragului M.N. Rusu, aceşti fluturi înediţie-pirat. Tom/februar 84.”Ţineam în mâini o ediţiebibliofilă şi nu-mi venea să cred că„suavul anapoda”, Tomozei, vorbavine, era capabil de a scoate o ediţiepiratîntr-o vreme când spicele geruluide afară desenau pe geamuri dinţii derechin ai unei realităţi pe cale desabordare.Trec peste emoţia mea în faţagenerosului şi curajosului gestprietenesc al lui Gheorghe Tomozei –un Tomozei de la o vreme închis în elînsuşi, hieratic ca prinţul din Elsinor,din care s-ar trăgea, vorba „regelui”Nichita... Răsfoiesc şi citesc rapidbijuteria tipografică din mâinile mele,nescoţând amândoi niciun sunet, deşilocanta era goală, doar ici-colo câteun chelner zgribulit şi jerpelit ca unpinguin de la Zoo, lipit de pereţii cese vroiau să fie sobe, deşi „n-avemgaze”, zicea câte unul dintre„pinguini”, noi zâmbind pe submustaţă la auzul unor asemeneavorbe. Adică, gaze, de ce nu?Au trecut de atunci aproape treidecenii de viaţă scindată. Credeam căaceastă cărticică unicat îmi erapierdută, când, în seara de 30 spre 31martie, răsfirând nişte plicuriînvechite din „Epoca de aur” şiceluloză reciclată, dintr-unul din elecade „Tratatul despre fluturi”, precumar cădea epava unui fluture dincrisalida lui anonimă.Văd „medalia” lui Nichitaîncastrată frumos pe copertă semnatăTOMNICHITA, o semnătură congenerădeci, şi-mi dau seama că e chiarziua de naştere a Marelui Blond. Nupot să nu-mi fac cruce şi să nu zic cănu există un înger al manuscriselor, aldocumentelor, cel puţin în cazulconfraţilor de cruce Tomozei şiNichita Stănescu...Dar să ne întoarcem la obiectulmiraculos în discuţie.E o carte bibliofilă, în genulcolecţiei Lilliput din vechime, gen încare a mai fost şi „Luceafărul” luiEminescu, prin anii 60, însă fără a fi oediţie–pirat, precum este „Tratatuldespre fluturi”. După cum se vede înfacsimilele din pagina revistei,versurile sunt caligrafiate deTomozei, cum altfel? Ele însele fiindca o ilustraţie în sine pentrusuavitatea lor de fluturi alb-gălbuiîntr-o iarnă a anului ‟81, la Sinaia,notate de la 1(9) la 36, anul denaştere, bag seama, al lui Tomozei:„urăsc zăpada lor nechemată ce nualbeşte” (29).Poetul avea dreptate, era ozăpadă nu nechemată, ci maculată.Gheorghe Tomozei trecuse şi trecea14printr-o criză existenţială şi decreaţie, care refuza să se maiautocopieze în şi prin această ediţieliliputană, ascunsă de ochii roşii aiunei cenzuri mai roşie ca oricând,căci „îmi calcă pleoapele roase culungi trenuri de marfă” (21). E oediţie scoasă sub oblăduirea gingaşeiprietenii a lui Valeriu Matache (v.m.)de la Întreprinderea de Mecanică Finădin Bucureşti, nimeni altul decâtacelaşi prieten cu Nichita, Tom şi IonDonoiu, numismatul.Cartea are dimensiunile 9/10 cm.E trasă într-un tiraj confidenţial (Tomnu mi-a spus cifra acestuia) şi aredoar 10 păginuţe din carton special,cuprinzând 36 de stanţe lirice,subsecvent polemice. Ea mai reprezintă,în descifrarea mea, testamentulpremonitoriu al poetului ce avea săsufere o operaţie pe creier – nu„spălare”, şi o „operaţie” editorialăcare nu figurează în bibliografiapoetului din dicţionarele şi istoriileliterare semnate de Aurel Sasu, acad.Eugen Simion, N. Manolescu, AlexŞtefănescu, Dumitru Micu, cuexcepţia iscusitului vânător de iele şisechele Marian Popa, cel din istoriasa de azi pe mâine, în care despreediţia-pirat nu precizează editura,anul şi, mai ales, sursa.Dar ce ne spune „Tratatul desprefluturi” al lui Gheorghe Tomozei?Îl recitesc a nu ştiu câta oară,oricum, aici, peste Ocean, întâia oară,şi, cum spuneam, deşi este o cartetestamentară, cu un lirism enigmatic,aparent evanescent ca polenul de pearipa fluturilor care îţi rămâne pedegete. E scris la trecerea dintre ani,poetul ţinând să fie fluturele care iesedin „lemnul crucii”, al lui Hristos, nuiaşa, cu toate că numele acestuia nueste pomenit, însă este subînţelesdramatic: „...Fluture: parafa cuherbul/ celui vândut pe treizeci decenţi”. (1) De cine? Vom vedea.Sau: „imponderabil rege alInsomniilor/ fără preţ / fără greutate/numai că atunci când se aşează pestepiramidă/ piramida se-ngroapă înnisip/ preţ de un cap de om” (14).Sau: „e neînsemnat rezid menajer/la casa îngerilor/ dar e şi tutunulce pâcâie/ în pipa lui Diavol” (19).De aici încolo, intrăm în imperiulprofeţiilor neştiute ale lui GheorgheTomozei, - miraculos fluture revoltat– şi al samizdatului născând din anii80. Era doar începutul...M.N. RUSU