Literatură şi filmA fi sau a nu fi... Şi dacă în Edenulcopilăriei am şti ce obstacole ne aşteaptă,am renunţa la viaţă? Copiii dinromanul Să nu mă părăseşti de KazuoIshiguro (vezi traducerea de la Polirom,2006, semnată de Vali Florescu)sunt fericiţi <strong>pentru</strong> că nu ştiu ce vaurma. Madame le spune mai târziu:„Da, în multe privinţe v-am păcălit,însă v-am oferit o copilărie. Nu v-aţi ficufundat în artă, dacă aţi fi ştiut ce văaşteaptă... Tuturor ne e frică de voi...”.Uluitoare parabolă a existenţei umane!Adică vine vremea donării de organe.Prima donare, a doua... şi tot aşapână la „centrul de sfârşire”. Numaicopilăria a fost perfectă, deoarece auavut grijă alţii să ne ferească deasprimea înverşunată a lumii exterioare.Poţi rezista şi după a treia donare,chiar dacă devii o legumă. În orice caz,E motto-ul de pe blogul RalucăiMoisoiu. Fie şi numai <strong>pentru</strong> atât,fără a-i vedea lucrările, adorându-leu pe Nichita, Raluca mi-a stârnitimaginaţia şi dorinţa de a o invita săexpună în micuţa noastră galerie, dela cotidianul “Cuvântul liber”.Miercuri, 20 martie, Soarele atraversat ecuatorul ceresc, trecânddin emisfera australă în cea boreală.A fost aşadar, Echinocţiul deprimăvară, ziua devenind egală cunoaptea, şi ne-am agăţat de triumful(doar astronomic, din păcate) alaşteptatei lumini, în continuă creşterede-acum, faţă de noapte, care se vamicşora, se va micşora…, necăjindmuzele şi pe artiştii romanţioşi.Capricioasă şi înşelătoare estevremea aceasta, în care, iată, iarna îşiface curăţenie mare, de Paşti,scuturându-şi de dimineaţă cerga de„nu există amânări”, implacabilul e lael acasă. Donarea e, desigur, ometaforă subtilă a încercărilor vieţii.Poţi supravieţui unei despărţiri şisuporţi boli, ba chiar moartea celordragi. Te târăşti neputincios, nu te poţiopune. A câta donare? A câtaînfrângere? Te revolţi? Cine te aude?Ce ţi-e scris... Fatalism bătut în cuie.Donori şi donatori. Te bucuri de viaţăîn nişte limite. Atâta e rostul tău, nupoţi dezerta. Poate un strigăt, ca laPasolini, în filmul Teorema ?Filmul lui Mark Romanek- Neverlet me go - nu e altceva decât o bunăecranizare a romanului lui Ishiguro, cuCarrey Mulligan (din filmul An Education),Andrew Garfield (The SocialNetworks), Keira Knightley (Ducesa).Kathy, Tommy şi Ruth, adică un triocu o existenţă impusă: „Vei daorgane!”. La început nu se vede sabialui Damocles. Cutia Pandorei va fideschisă mai târziu. Au fost crescuţi sănea peste timidul fir al ierbii. Parcănici soarele nu se încumetă să-şiscoată chipul, sub biciul ploiinehotărâte dacă să fie sau nulapoviţă, ori binefăcătoare, umedă,cămaşă germinaţiei.Dar nouă, acum şi aici, nu nepasă! Nu ne pasă, fiindcă, într-o lumea degringoladei totale, avem câţivastropi de certitudine. Şi aceastăcertitudine este vibraţia, TRĂIREA –emoţia aşteptării a ceva… imaterial,indicibil, dar minunat, prin culoare şisens. Culoarea, total dezinhibată,pătrunzându-ne porii inteligent,rafinat, persuasiv, ademenitor şifermecător, printr-o anume, foartespecială, inocenţă a privirii,comparabilă, poate, cu traiectoriamirată a creionului strâns tare, tare,în mânuţa de copil. Copiii nu auinhibiţii, ştiţi. Spun şi fac lucruri…trăznite. Cel puţin aşa considerăoamenii mari şi serioşi. Vai de ei!Când nu mai suntem copii, înseamnăcă am murit, spunea Brâncuşi. Iar unartist care nu mai e copil ar fi bine săse ocupe de altceva!Raluca se joacă. Şi se joacă atâtde frumos! Blaga spunea, parcă: „să86se supună doctrinei sociale, să nu fugă.Nu au noţiunea alegerii. Pentru ei,gardienii sunt nişte protectori. Destinelelor sunt sacrificate din raţiuni egoiste.În film există un terifiant contrastîntre formă şi conţinut, dacă ne gândimcă peisajele au un lirism liniştitor.Parcă e abolit orice stres şi te invadeazăun calm protector, derivat din fatalismulasumat. Filmul are un impact total,graţie actorilor şi curgerii ireversibilea secvenţelor. Pluteşte flagrantun inefabil strigăt stopat, amputat.Ishiguro a scris şi tulburătorulroman Rămăşiţele zilei, ecranizat deJames Ivory, cu Anthony Hopkins.Majordomul Stevens nu este şi el unprizonier al... destinului? Nu e legat deideea de acceptare, fatalitate? JaponezulIshiguro a mai scris şi Amintireapalidă a munţilor, Nemîngâiaţii, Unartist al lumii trecătoare etc.ALEXANDRU JURCAN________________________________________________________________________________________________Pictori mureşenijoci popice cu planetele”… Cam aşa!Tablourile ei sunt pline de sori, destele, de izvoare – ori poate de„Visează-te pe tine însuţi, ca să poţidiscrete urme ale lacrimii, căci unelesă fii, când te trezeşti”…flori au şi ghimpi. Se joacă Raluca,…„Dar mai înainte de toate,ore şi zile şi nopţi, se simte acolo, înnoi suntem seminţele şi ne pregătimpânză, un tremur, ca în muzica luidin noi înşine să ne azvârlim înDebussy, ori ca în pânzele lui Seurat,altcevaori ca la Barbizon, dar, pardoxal, măcu mult mai înalt, în altceva…gândesc şi la clipa când s-ar puteacare poartă numele primăverii…îndrăgosti de plutirile lui Chagall oriA fi înlăuntrul fenomenelor, mereude geometriile lui Paul Klee sauînlăuntrul fenomenelor.Vassarely. Nu că ar coborî de acolo,A fi sămânţă şi a te sprijinideşi fiecare dintre noi coborâm dinde propriul tău pământ.”„mantaua” cuiva, ci fiindcă(Nichita Stănescu,temperamente artistice fiind, neA unsprezecea elegie)îndrăgostim, în fiece secundă, defrumuseţe, oricât de diferite ar fiformele ei. În plus, dincolo devibraţie, în pânzele Ralucăi, ca şi înfotografiile ei, se simte, se vedefericita împletire a unei memoriigenetice, moştenite de la părinţicultivaţi, cu IQ-uri remarcabile, cu osensibilitate lucid convertită întrebarierele, nescrise, ale gestuluiartistic de cea mai bună calitate.Raluca Moisoiu este un artistadevărat. Ea se caută încă, nu fiindcăe tânără, ci fiindcă aşa e firesc. Celcare nu caută veşnic izvoadelefermecate ale vieţii, ale TRĂIRII, etrist şi sărac, incapabil de a dărui şide a se dărui. Iar aici avem un artistgeneros, care ne-a umplut sufletelecu frumuseţe, culoare şi lumină. Îimulţumim!MARIANA CRISTESCU
Născută la 23 octombrie 1975, în Braşov, România ;1995 – absolventă a Liceului Pedagogic, Braşov;2002 – absolventă a Universităţii Naţionale de ArteBucureşti, Facultatea de Arte Plastice, secţia Pictură(clasa prof. Sorin Ilfoveanu);2003 – membru al U.A.P. România;2003 – membru al A.I.A.P.Din 2008 – doctor în Arte Vizuale la UniversitateaNaţională de Arte Bucureşti (coordonator ştiintific: prof.univ. dr. Zamfir Dumitrescu);2008 – membru al Academiei Româno-Americane deŞtiinţe şi Arte (A.R.A.)A avut zeci de expoziţii în ţară şi străinătate, personaleşi de grup. Premii şi distincţii în ţară şi străinătateReferințe critice de: Corneliu Antim, VictoriaAnghelescu, Gh. Achiței, Gh. Crăciun, Paul CornelChitic, Rasvan Theodorescu, Gh. Vida, A.I. Brumaru,Ovidiu Cosuletu, Daniel Nicolescu, Jean Louis Avril(Franța), M.N. Rusu (SUA), Abraham Lubelski (SUA),David Kastner (SUA).- Lucrări în colectii particulare şi instituţii din :Austria, Germania, SUA, Italia, Danemarca, Franta,Irlanda, Canada, China, România ;Website: www.luminitagliga.roe-mail: luminitza_ro@yahoo.comLuminița Gliga a făcut, de un răstimp dejaconsiderabil, pasul în arta mare. Aceasta înseamnă, dupăpriceperea mea, a ridica meșteșugirea în substanțe și înfrăgezimea senzorialului la măsura gândirii.Este vorba aci (firește că, îndeobște, în gândulfilosofic) de ceea ce grecii vechi numeau poiesis: adică nudoar aducere (sau înfățișare) pură și simplă, ci o aducere aceva din ascunsul (ne)lumii în prezență; pro(-)ducere. Oînvățătură, iată, pe care dacă Luminița Gliga nu a preluatonumaidecât din patrimoniul teoretic, ea, ca artist șicugetător totdeodată, o va fi intuit-o: peste ingenuitateainspirației, la creatorul autentic (va să zică la autor) seaplică întotdeauna, în chip lucrător, meditarea. Așadar, înopera picturală a artistei (din ultimii ani mai ales,începând probabil cu expunerile încununate cu premii dinFranța) tehnicile plastice – ca rod al asimilărilor metodiceprecedente dar, atenție, și al talentului genuin – fiind dejapro(-)ducere, depășesc ceea ce s-ar putea numi (și chiar seregăsește în mod obișnuit la îndemâna multora dintrespecioșii domeniului), confecționarea artizanală; depășescdeja, cum ar spune gânditorul cunoscut, chiar și actulartistico-poetic menit doar construirii imaginii. Lucrareapoietică, precum aceasta a Luminiței Gliga este – maimult – dincolo și de, așa-zicând, actul natural alproducerii, care se traduce (cu un exemplu din gândireaheideggeriană evocată) în înflorirea unei flori. Aceastălucrare, repet, este o pro(-)ducere ce-și găsește declicul,declanșarea nu în sine, ci în artistul însuși; mai exact înspiritul care făurește. Din acest motiv – prin urmare subastfel de determinări – pictura Luminiței Gliga se înscrieîn ținutul artei intersectate de lumini filosofice.A.I.BRUMARU„Culorile aerului”, acrilic pe pânzăPeisaj, acrilic pe pânză87
- Page 4 and 5:
„Cât de interesant este faptul c
- Page 6 and 7:
- Cu mulţi ani în urmă, pevremea
- Page 9 and 10:
Alexandru Ioan Cuza, în judeţul I
- Page 11 and 12:
stăm la o cafea cu Dumnezeu, totti
- Page 13 and 14:
Ne dădeam zilnic mesaje, peinterne
- Page 15 and 16:
(IV)Aceste mişcări, poetul va fi
- Page 17 and 18:
(II)ELCircuitul epistolar dispareco
- Page 19 and 20:
Privită în totalitate şi în evo
- Page 21 and 22:
propusă: „Dacă ai fi şi acuma
- Page 23 and 24:
Dintre marii oamenide cultură pe c
- Page 25:
(II)În cele ce urmează, ne vom re
- Page 28 and 29:
(VII)Denis de Rougemont vede înace
- Page 30 and 31:
Este tocmai cel care încearcă, ş
- Page 32 and 33:
(I)Sunt născută la Bucureşti, la
- Page 34 and 35:
Folosirea cuvintelor cu aplicabilit
- Page 36 and 37: Cronica literarăDedicat celor doi
- Page 38 and 39: Deși de dimensiuni mai reduse înr
- Page 40 and 41: Afirmat ca spirit enciclopedist,pro
- Page 42 and 43: Reeditarea operei istoriologului,al
- Page 44 and 45: Uneori sunt urmărit de o serie de
- Page 46 and 47: tru cel care doreşte să păstreze
- Page 48 and 49: denotă calităţi şi trăsături
- Page 50 and 51: Codrinei,Târziu, dar nu prea, îţ
- Page 52 and 53: Poeta Ana Zegrean propuneîntâlnir
- Page 54 and 55: LUMEA VĂZUTĂ DIN TURNUL CHINDIEII
- Page 56 and 57: OAMENI PE CARE I-AM CUNOSCUT(3 mai
- Page 58 and 59: îngerul Lui și m-a luat de la oil
- Page 60 and 61: 2008, sub titlul „Vinul de piatr
- Page 62 and 63: mult mai veche, dacă ea coboară s
- Page 64 and 65: Dar ce alarmă din abis s-a auzit?
- Page 66 and 67: Jurnal(VII)După ceva timp, autobuz
- Page 68 and 69: (De ce privighetorile nu cântă î
- Page 70 and 71: Ancheta „Vatra veche”Ca să aju
- Page 72 and 73: Jurnalul meu indian(XXIX)Martie 201
- Page 74 and 75: În apropiere de Santa Clara,Stanfo
- Page 76 and 77: După ce Costin încercase și apro
- Page 78 and 79: Eminescul meu! Aștept cu mare ner
- Page 80 and 81: LUNA MAIE luna când sunt flori pe
- Page 82 and 83: menirea de a aduna voluntari cu car
- Page 84 and 85: PoemÎn rana mea nu poate locui ori
- Page 88: Luminiţa Gliga, „Peisaj interior
Change language