îngerul Lui și m-a luat de la oile tatălui meu”.Așa și pe Elisei l-a luat de la munca câmpului, <strong>pentru</strong>că se împlinea probabil ceea ce scria prorocul David, înPsalmi, că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iarcelor smeriți le dă har. Dar acum poate cineva să spună căn-ar mai trebui școală. Nu este așa. Școala își are însocietate rostul ei binecuvântat de Dumnezeu, însă istoriaVechiului Testament ne spune că Dumnezeu îi chema peprofeți. Ei nu făceau școală. Erau chemări cu totulspeciale. Prin ei, Dumnezeu își trimitea mesajul său cătrepopor. Dacă ar fi fost școliți, atunci cei din societate ar fiputut să zică că ei grăiesc din înțelepciunea cărților. Iatăcă David era păstor la oi, de unde să învețe el carte?! Așacă profeții au fost chemați din anumite familii în careDumnezeu a văzut pace, liniște, înțelegere. Un copilcrescut într-o familie morală! Știind toate acestea, a zisDumnezeu: ieși din casa tatălui tău și vino și grăieștepoporului. Din mulțimea profeților Sfintei Scripturi, doarșaisprezece și-au scris mesajele, cuvintele lui Dumnezeuadresate poporului. Mulți dintre ei n-au scris decât îninimile contemporanilor lor. Cea mai mare parte dinînvățăturile primite de la Dumnezeu, prin profeți, au ajunsla noi prin viu grai și așa, milenii peste milenii, s-a formatși Sfânta Tradiție, care este mai amplă, la un moment dat,decât Sfânta Scriptură.L.C.: Iertați-mă, Înaltpreasfințite Părinte, înseamnăcă familia profetului Elisei era o familie morală cu totuldeosebită.Î.P.S. Ioan: Gândindu-ne la familia profetului Elisei,să vedem cum pleacă un tânăr binecrescut din casapărinților săi. Cum a plecat Elisei din casa părinților săi?Cu multă binecuvântare părintească, în primul rând. Darce i-a spus Elisei Sfântului Ilie când i-a zis să-l urmeze? I-a zis tânărul Elisei: lasă-mă să mă duc să sărut pe tatălmeu și pe mama mea. I-aș întreba pe cititorii acestei cărțidacă atunci când le-au plecat copiii din cuibul caseipărintești i-au sărutat. Să răspundă fiecare în taina inimiilor. Dacă au plecat din casă sărutând pe tatăl și pe mama,înseamnă că sunt bune semne, înseamnă că se îndreaptăpe cărarea pe care a mers profetul Elisei, adică spreDumnezeu. Multe sentimente și fapte se pot transmiteprintr-un sărut. Știm că Iuda, printr-un sărut, L-a vândutpe Fiul lui Dumnezeu.Dar știu că nicio mamă nu și-a sărutat vreodată fiulsau fiica, ca apoi să-l trădeze. Niciodată un fiu sau o fiicăcare și-a sărutat părinții, când a plecat din casă, niciodatănu le-a trădat învățămintele și cumințenia lor părintească,cuvintele primite de la părinți. Cine este mai în vârstăprobabil că își aduce aminte sau au citit despre aceibărbați care au plecat în munți. Și-au sărutat mama, soția,fiii și fiicele. Oare i-au trădat? Niciodată. De aceea cum sănu-l cheme Dumnezeu la El, să-i fie slujitor și profet, peElisei atât de bine educat în familia lui, când îi spuneSfântului Ilie: rogu-te, lasă-mă să mă duc să sărut pe tatălmeu și pe mama mea. Spun și eu credincioșilor: să văsărute Dumnezeu pe toți, pe inimile frățiilor voastre șiacolo unde își pune buza Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Elniciodată nu vă va trăda. Orice suferință și necaz vețispune în fața icoanei lui Hristos nu vă va trăda. Să-Ispuneți tot ce aveți în cel mai de adânc loc al inimii, El văva săruta pe frunte, nu vă va spune nimănui și vă va damângâierea Cerului.―Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, şi măocroteşte după mare mila Ta! ‖ (Neemia 13,22)Tot omul e dator a mulţumilui Dumnezeu, <strong>pentru</strong> atât demulte lucruri pe care le primeştede la El; <strong>pentru</strong> viaţă, <strong>pentru</strong>sănătate, <strong>pentru</strong> boală, <strong>pentru</strong>copii, <strong>pentru</strong> pâinea cea de toatezilele. Suntem datori a-I mulţumilui Dumnezeu <strong>pentru</strong> atât demulte lucruri, încât nici nu nedăm seama <strong>pentru</strong> câte ar trebui să-I fim şi recunoscători.Părintele Cleopa spunea că atunci când se trezeşte dedimineaţă omul să-i mulţumească lui Dumnezeu că i-adăruit încă o zi. Când se aşterne la somn, să-imulţumească <strong>pentru</strong> grija ce I-a purtat-o în ziua aceea.Când e să plece spre treburile lui, să-I mulţumeasăDomnului că îl poartă, şi să se încreadă Lui, că altăîncredinţare nu are. Căci nimeni altcineva nu-i poate purtade grijă lui şi tuturora, decât numai Dumnezeu. Să-şi punăomul gândul bun <strong>pentru</strong> făptuire, dar să se lase în voia,paza, mila şi iubirea lui Dumnezeu. Că Sfântului ApostolPavel este limpede în cuvântul său:―Bucuraţi-văpururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire <strong>pentru</strong>toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru HristosIisus, <strong>pentru</strong> voi.‖. (1. Tes. 5,18)În rugăciunile noastre, ar trebui să privim mai atent lamodul în care, în întâmplările vieţii noastre, Dumnezeune-a ocrotit, ne-a călăuzit, şi ne-a purtat pe braţele Saleiubitoare.“Se povesteşte despre marele gânditor şi filozoffrancez Blaise Pascal că, într-o zi, a dat întâlnire unuiprieten într-un castel, pe vârful unei coline. După ce l-a aşteptat puţin, acesta a sosit cu chipul tulburat,hainele rupte şi trupul plin de vânătăi şi răni. “Ce-aipăţit?”, l-a întrebat Pascal. “Nu-ţi poţi imagina minuneape care mi-a făcut-o Dumnezeu chiar acum”, areplicat prietenul său. “În timp ce veneam încoace,calul meu a alunecat aproape de o prăpastie, eu amcăzut şi, dându-mă peste cap şi alunecând, m-am opritchiar pe marginea prăpastiei. Imaginează-ţi ce minunemi-a făcut Dumnezeu chiar acum!” Pascal a răspunsla acea mărturie: “Imaginează-ţi ce minune mi-a făcutşi mie Dumnezeu chiar acum că, în timp ce veneam,nici măcar nu am căzut de pe cal!” (Ariel AlvarezValdes, Cum făcea Isus minunile Sale? Editura Sapientia,2008).Câte minuni face Dumnezeu <strong>pentru</strong> noi! Minuni pecare nu le vedem întotdeauna, de care, de cele mai multeori, nici măcar nu ne dăm seama! De câte ori nu ne va fiscos în mod surprinzător din dificultăţi, ne va fi vindecatde frică şi de nelinişte, ne va fi ajutat în momenteledificile şi ne-a făcut să ieşim teferi din atâtea pericoleasistându-ne în necazurile zilnice! Iar noi, prinşi înpăienjenişul vieţii, de atâtea ori uităm să-I mulţumim<strong>pentru</strong> toate darurile pe care ni le-a oferit. Aşteptămmereu celelalte minuni!Pr. dr. NICOLAE GHEORGHE ŞINCAN58
(III)Scrie intens proză şi teatru , participăla unele dintre concursurile literareale vremii, semnând, de cele maimulte ori, cu pseudonimele ŞtefanIzvoranu sau Ioan Paşca, adăugate lacele din tinereţe: Şteg, GheorgheGheorghe(concursurileSadoveniana. Marin Preda, VasileAlecsandri , Tudor Arghezi , TudorMuşatescu , Afirmarea, OctavianGoga, Cântarea României etc.)Anul 1989 îl găseşte pe ŞtefanGoanţă la Zalău, în companiascriitorilor Mircea Tomuş, IonMircea şi Valentin Taşcu, pregătiţi sămarcheze, la iniţiativaBibliotecii Judeţene Sălaj - Zalău,centenarul morţii lui Ion Creangă.De-abia în 1990 ajunge să lucrezeîntr-o redacţie. Este vorba despreGraiul Sălajului, unde nu va rămâneprea mult, deoarece găseşte oposibilitate de pensionare şi o face<strong>pentru</strong> a se dedica scrisului.După această odisee, de la debutulabsolut al lui Ştefan Goanţă, din1956, de-abia în 1993 se producedebutul editorial cu romanul Altarulde nisip, apărut la EdituraUniversalia din Craiova, un romanpolitic şi parabolic excepţional [...] oviziune pur romanescă, după toateregulile genului (gândită de undăruit al cuvântului) a epociistaliniste din România[...](C.Zărnescu), un roman închinatanilor de detenţie ai tatălui său.La aceeaşi editură, apare, în 1995,romanul Patul de zăpadă, [...] unroman mult mai stufos, arborescent,contorsionat, sugerând, după teorialiteraturii, haosul, teroarea istoriei şiieşirea vieţii şi lumii din ţâţâni(C.Zărnescu).După această experienţă nu preafericită cu editura din Craiova,Ştefan Goanţă se mută la Cluj,publicând, în 1997, volumul Vinul depiatră ( zece nuvele şi un roman) , cuo prefaţă semnată de prozatorulConstantin Zărnescu. Bătrânul Cucu,un fel de Moromete montan,nemaiînţelegându-se cu ginerele său,„Licenţiatul‖, fost preşedinte CAP,activist de partid şi „participant‖ larevoluţie, primar şi apoi patron şi...magnat, peste noapte, se refugiază,se exilează din satul său – mutândusepe vârful unei coline stâncoase ,pe pământuri defrişate ale statului şiale nimănui, formând un nou sat[...]Scris în registrul ironiei crude şial tragicomicului înalt accentuat,Vinul de piatră este un memorabilroman despre schimbările de epocişi vremuri, despre lumea cea nouă[...] afirmă editorul.1998 este anul întâlnirii cu criticulliterar Irina Petraş, la EdituraDidactică şi Pedagogică, care vapublica, în colecţia Akademos,romanul Zodia Ţârului. IrinaPetraş va remarca valoarea scrisuluişi-i va reda lui Ştefan Goanţă loculcuvenit, în literatura română,remarcând atingerile cu NicolaeVelea, Marin Preda... [...] cele pestetrei sute de pagini sunt scrise dintr-operspectivă şi pe un ton în măsură săetaleze toate caratele talentului depovestitor[...] Imprecizia cuvântului– sursă de autonomie a imaginaţiei –îşi alătură o discretă infuzie defantastic, cât să ridice povestirea laputere, s-o facă prevestitoare şisubtil parabolică. Verbalizarea sepetrece cu o uşurătate a înlănţuirilorţinând de sud, dar se lasăcontaminată de o plasticitate vagagresivă,masivă, ardelenească,rezultatul fiind o proză uimitoare,captivantă, de o efervescenţăexpresivă grea de sens. Nici unadintre relaţiile importante <strong>pentru</strong>omul sfârşitului de mileniu nurămâne în afara fluxului romanesc.(Zodia Ţârului, pag. 7)La aceeaşi editură, apare, în anii1999-2001, trilogia Popescu ENapoleon , în colecţia DA, îngrijităde Irina Petraş, una din cele maifascinante proze ale literaturiiromâne [...] de o frumuseţe, de ooriginalitate şi de o adâncime rarîntâlnite (Ştefan Dimitriu).Volumul Teatru apare, în 2002, laEditura Casa Cărţii de Ştiinţă, subîngrijirea Irinei Petraş: Toate vorbelemari: eroism, curaj, datorie,patriotism, spirit de sacrificiu, dar şide conservare, sunt redefinite cu unfiresc excepţional al replicii, însecvenţe mereu memorabile fiindfoarte dramatice, în sensulexpresivităţii teatrale maxime.Atmosfera unui şantier din anii ’50 ereconstituită în „Eternul Prinţ‖ cuun umor dus până în pragulgrotescului, într-o piesă document,59_____________________________de bună calitate. „Ţărăniada‖ îşimută reflectoarele asupra uneicomune în plină tranziţie,surprinzând cu umor înfruntarea nudintre două mentalităţi oriperspective, ci dintre două imitaţii lafel de jalnice, protagoniştiiajustându-şi discursul şi gesticulaţiaîn funcţie de schimbarea de regim şipunând în primejdie autenticitateaînsăşi a schimbării. [...] în „Douămii şi...‖, scena întreagă e ocupatăde o groapă, în semi-întuneric, încare personaje alunecate unul câteunul aşteaptă apocalipsa. Toatemarile locuri comune ale vieţii şimorţii sunt forfecate cu un hazmacabru, silite să-şi arate falsitatea,ineficienţa, îngustimea. Nu de puţineori, o replică sau alta împingediscursul până în pragulmetafizicului. O veritabilă filosofiede viaţă se deconspiră pas cu pas,fără stridenţe, ironic mereu, dar şiînfiorat, Ştefan Goanţă dovedindu-seşi în teatru un scriitor stăpân pemijloacele sale şi în stare să propunăexperimente demne de luat în seamă.În 2003, la Editura Paralela 45, încolecţia Destin, i se publică volumulde proză scurtă Moartea efacultativă, lansat la Zalău cu prilejulcelei de-a 70-a aniversări ascriitorului.În toamna anului 2003, sestabileşte în localitatea Liebling,judeţul Timiş, cu gândul fermexprimat de a se dedica scrisului. Vaîncepe să lucreze la un nou roman,Zodia Fedeleşului, iniţial Fedeleşii ,din care apar fragmente în revistaCaiete Silvane şi în volumulalmanahCuvinte, editat de FilialaCluj a Uniunii Scriitorilor dinRomânia, în 2006. În 2004 ,probleme de sănătate îl determină săîntrerupă scrisul. Scrie cuintermitenţe, dar nu publică. I sereeditează primele trei romane, în →ŞTEFAN GOANŢĂ
- Page 4 and 5:
„Cât de interesant este faptul c
- Page 6 and 7:
- Cu mulţi ani în urmă, pevremea
- Page 9 and 10: Alexandru Ioan Cuza, în judeţul I
- Page 11 and 12: stăm la o cafea cu Dumnezeu, totti
- Page 13 and 14: Ne dădeam zilnic mesaje, peinterne
- Page 15 and 16: (IV)Aceste mişcări, poetul va fi
- Page 17 and 18: (II)ELCircuitul epistolar dispareco
- Page 19 and 20: Privită în totalitate şi în evo
- Page 21 and 22: propusă: „Dacă ai fi şi acuma
- Page 23 and 24: Dintre marii oamenide cultură pe c
- Page 25: (II)În cele ce urmează, ne vom re
- Page 28 and 29: (VII)Denis de Rougemont vede înace
- Page 30 and 31: Este tocmai cel care încearcă, ş
- Page 32 and 33: (I)Sunt născută la Bucureşti, la
- Page 34 and 35: Folosirea cuvintelor cu aplicabilit
- Page 36 and 37: Cronica literarăDedicat celor doi
- Page 38 and 39: Deși de dimensiuni mai reduse înr
- Page 40 and 41: Afirmat ca spirit enciclopedist,pro
- Page 42 and 43: Reeditarea operei istoriologului,al
- Page 44 and 45: Uneori sunt urmărit de o serie de
- Page 46 and 47: tru cel care doreşte să păstreze
- Page 48 and 49: denotă calităţi şi trăsături
- Page 50 and 51: Codrinei,Târziu, dar nu prea, îţ
- Page 52 and 53: Poeta Ana Zegrean propuneîntâlnir
- Page 54 and 55: LUMEA VĂZUTĂ DIN TURNUL CHINDIEII
- Page 56 and 57: OAMENI PE CARE I-AM CUNOSCUT(3 mai
- Page 60 and 61: 2008, sub titlul „Vinul de piatr
- Page 62 and 63: mult mai veche, dacă ea coboară s
- Page 64 and 65: Dar ce alarmă din abis s-a auzit?
- Page 66 and 67: Jurnal(VII)După ceva timp, autobuz
- Page 68 and 69: (De ce privighetorile nu cântă î
- Page 70 and 71: Ancheta „Vatra veche”Ca să aju
- Page 72 and 73: Jurnalul meu indian(XXIX)Martie 201
- Page 74 and 75: În apropiere de Santa Clara,Stanfo
- Page 76 and 77: După ce Costin încercase și apro
- Page 78 and 79: Eminescul meu! Aștept cu mare ner
- Page 80 and 81: LUNA MAIE luna când sunt flori pe
- Page 82 and 83: menirea de a aduna voluntari cu car
- Page 84 and 85: PoemÎn rana mea nu poate locui ori
- Page 86 and 87: Literatură şi filmA fi sau a nu f
- Page 88: Luminiţa Gliga, „Peisaj interior