Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

2008, sub titlul „Vinul de piatră – 3romane”, volum pe care prozatorulŞtefan Goanţă şi-l descrie astfel:„Într-un trecut predestinat să nerămână vecin şi pe care noi înşine l-am condamnat să trăiască şi mort,ţara ni se umpluse de mulţime dealtare de nisip în care, în limbacizmei şi a lanţului, sepropovăduia... credinţa ateistă.Târându-se pe iluzoria cocoaşă atrăiniciei mincinoase a nisipului –avorton al pietrei – pe fâlfâitul(blasfemie!) unui drapel şi al unuiimn, pe rătăcirea tâmpă care abinecuvântat cu venin, cenuşă şialuat de sânge istovit de bici şiţărână istovită de atâţia paşi, vremeaoricum, a fost şi ea de faţă... Darcum şi firele de iarbă ştiu să luptepână la moarte cu tălpile spinoase,patul de zăpadă s-a transformat îneconomicosul sicriu al patului luiProcust. Pribegit din viaţă, un omalungat a descoperit o mândrăpustietate, iar aceasta, de dragulmângâierii mâinilor lui, i-a oferitdrept mulţumire până şinemaipomenitul vin de piatră...‖Cele trei microromane – Altarul denisip, Patul de zăpadă, Vinul depiatră – adunate sub titlul celui dinurmă, transmit o morală: Nu tot cetrăieşte trăieşte şi nu tot ce moaremoare.O recunoaştere a valorii activităţiidesfăşurate de Ştefan Goanţă înSălaj vine de la Primăria comuneiBălan. A privit îndelung Diploma deCetăţean de onoare, apoi a aşternutrândurile ce urmează şi le-a expediatla Bălan.Prieteni, domnilor,Adânc impresionat, Vămulţumesc pentru gestulDumneavoastră de aleasă omenie şicinstire şi Vă asigur că, aşa cum ampurtat în minte imaginea satuluiGâlgău (în special) şi a minunaţilorsăi oameni, tot aşa o voi purta şi deacum înainte, fericit că la oricenecaz amintirile îmi vorbesc de aceaperioadă din zbuciumata mea viaţăde până la sosirea în Gâlgău. Vămărturisesc, de data aceasta public,că acei doi ani au însemnat pentrumine cea mai frumoasă perioadă dinviaţă şi – o nouă mărturisire – dacăam părăsit satul în care voiam sărămân, n-am făcut-o cu voia mea.Din cauza refuzurilor repetate de aveni la Zalău, „tovarăşii‖ m-auameninţat cu represalii, pentru căaş urma acelaşi drum cu tatăl meucondamnat politic la optsprezece animuncă silnică. Regret că nu am avuttimp să încerc mai multe pentru satulrămas pentru totdeauna al meu, darm-am reîntors în el şi prin căsătorieşi printr-o carte care poartă pecopertă chipul unui consătean,Gherasim Şimişnean, Ghira.Vă mulţumesc încă o dată, vădoresc sănătate, bucurii şi rezultatetot mai frumoase pe drumul pe caremergeţi.ŞTEFAN GOANŢĂN.B. De prisos să-mi exprim iarăşiregretul că, din motive de sănătate,nu pot fi alături de Dumneavoastrăîn aceste ceasuri de fericitărememorare.Altă ironie a sorţii. Deşi a scrispuţin pentru copii, primeşte, în anul2009, premiul USR, Filiala Cluj,pentru literatură destinată copiilor.În 2008, reia romanul ZodiaFedeleşului, care va rămâne pe masade lucru.În 2010, scrie cu înverşunare. Seaflă la tipar cartea „Mioriţa. Domnulde Rouă”, eseu, ( în colaborare cusoţia sa, Irina Goanţă), care vaapărea la o săptămână după trecere„dincolo”. Tot acum i se publicăproza „Crăciun fericit” în antologia„Varză à la Cluj”, Editura „CasaCărţii de Ştiinţă” din Cluj -Napoca.Şi tot în 2010, la 19 octombrie, treceStyxul, după ce rosteşte ultimelecuvinte: „Nu mai pot! Cedez!...‖A cedat în faţa inevitabilului, înfaţa celei cu care „cocheta‖ – ziceael – de mai multă vreme, dar pe caren-a mai avut puterea să o înfrângă. Aplecat cu gândul la romanul lui acărui ultimă parte trebuia scrisă lacalculator, la pomii pe care dorea săimai planteze în grădină, latrandafirii şi la toate florile care i-auînfrumuseţat ultimii ani ai vieţii...Privind menirea scriitorului însocietate, Ştefan Goanţă spunea: ―Însocietatea românească de azi,scriitorul ocupă un loc déjà ocupat.Se tot vorbeşte să se aducă niştetaburete... Dar, fie vorba între noi,de când un scriitor, dacă e cuadevărat scriitor, cerşeşte un scaunpentru şezutul lui scriitoricesc? Păişi el să ceară? Altceva e când i seoferă.‖Ştefan Goanţă ar fi împlinit astăzi80 de ani. Sigur, şi-a dat seama căomul nu poate pătrunde în toate60Poem din grădina duminicii...Duminică, 21 Aprilie 2013Sufletul mi-e plin acumDe o tainică lumină,Se-aud florile duiumDând năvală în grădină.Precum zumzetul de-albineGândurile mele sunt,Dorul răzbunat din mineUmblă singur pe pământ;Pe sub pomi e-atâta pace,Parcă trece Dumnezeu!Ce Duminică se faceSfântă în cuvântul meu!Aerul se înfioarăȘi-i ascult oftatul clar,Fără el nu-i primăvară,Viața toată e-n zadar...Curge-n mine poeziaCa lumina din potir,Te rog, Doamne, dă-mi tăriaPân` la capăt s-o respir.Se-aud florile duium,Plin e cerul de petale,Fericit aștept de-acumZiua Învierii Tale!...NICOLAE NICOARĂascunzişurile minţii şi ale sufletuluisău, oricât de priceput şi de iscusit arfi. În ultimii ani, a fost revoltat dedegradarea vieţii spirituale, a culturiiromâneşti, de nonvaloarea şi prostulgust care au încătuşat ţara. Uneorivesel, alteori serios, ori sarcastic, ascris mult şi divers şi toate scrierilesale ne vor ajuta să-l cunoaştem, să-lrecunoaştem şi să nu-l afundăm înuitare. Om fiind şi el, scriitoruldispare de pe Pământ, dar urmele luirămân... E datoria noastră să vorbimcu seninătate despre Ştefan Goanţă,pentru că el şi-a îndeplinit misiuneape Pământ.Sursa: „Singur printre oameni” –manuscrisIRINA GOANŢĂ