Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

Reeditarea operei istoriologului,altfel spus, a gânditorului întru lucrareaspiritului istoric – în linia, la noi,a lui N. Iorga ori Gheorghe Brătianu,aiurea a francezilor de la Analles, alui F. Braudel etc. – e vorba deeminentul Mihai Gramatopol, stins detânăr, în plenitudinea duhului creator,se întregește astăzi, prin grija soțieisavantului, prof. Viorica Gramatopol,cu încă o piesă fundamentală, ArtaImperială a epocii lui Traian(Editura Transilvania Expres, Brașov,2012, urmată, după un an, la aceeașieditură, spre o mai largă difuziune, deversiunea în englezește, ImperialArt in the Age of Trajan, translatedby Ioana Zirra /and/ Additions to theEnglish version Magda Teodorescu).Deși după însăși mărturisirea autorului,culturii și, în particular, arteiMarelui Imperiu Roman li s-a acordatde-a lungul veacurilor ,,o maximă șisusținută atenție”, impozanta cartedin 1884 a lui Mihai Gramatopol eramenită a împlini totuși o impardonabilălacună: se cerea, în consecință,repunerea în discuție, deodată cu reordonareași interpretarea iconografică(decorațiunea sculpturală, metopele)ale unui moment esențial din, casă zic așa, întruparea, în ținuturile danubiano-pontice,a spiritului traianic,Monumentul de la Adamclisi. În 1982se împlinea – ne amintește într-o precuvântarela volum ilustrul savant -,,începerea de către Grigore Tocilescua săpăturilor la Monumentul triumfalde la Adamaclisi, cel mai mare și maibine conservat obiectiv de acest genal arheologiei romane” - un prilej privilegiat,crede Mihai Gramatopol, dea oferi contemporaneității cheia ,,înțelegeriimai profunde și mai circumstanțiatea întregii arte traianice, apătrunderii mobilurilor ei sociale șipolitice, a decriptării unei ideologii, aunor motivații filosofice, a unei atmosfereculturale și a comportamentuluiclasei politice romane fațăde evenimentele care au remodelatPrincipatul la cumpăna a două secole.,,De tot intersul vor fi apoi, în compunerealucrării gramatopoliene, comentariileprivitoare la originea Monumentuluiși la înrudirile artistice aleacestuia cu celelelate ,,complexe arhitectonico-plasticeridicate de Traian”.Descripția, fenomenolgia sunt însoțitenecontenit în cartea lui Mihai______________________________Gramatopol de viziunea teoretică, deprocesarea cu ustensil filosofic a imaginilor,a constructului sculptural șiarhitectonic, a formelor plastice. Istoriologule, de pildă, preocupat de aspectulmetodologic, de veșmântulidiomatic al cercetării științifice, delimbaj. E la curent cu limbajul matematic,căruia îi recunoaște universalitatea,puterea de abstractizare, econvins însă, într-o bună tradiție filosofică,spre a-l cita din nou, că ,,limbajultrebuie să fie o emanție a uneiontologii subiacente și nu un cod detraducere aplicat acesteia din exterior”.În absența unei limbi proprii aduhului lucrurilor, în cazul supuneriicercetării, a istoriei artei doar la investigațiiașa-zicând pozitiviste (,,clasamente”,factologie numeroasă etc.),truda oricărei construcții ori reconstrucțiiîn caz e menită ratării. MihaiGramatopol scrie în acest sens în chipmemorabil: ,,O realitate care nu și-agăsit limbajul sau care nu și l-adezvoltat în mod adecvat riscă, înciuda bogăției materiale a domeniului,să nu se înscrie ca știință înordinea spiritului”.Fiind vorba de Monumentultriumfal de la Adamclisi, una dintrechestiunile ridicate de aceastăcapodoperă imperială este aceea anarativității, Mihai Gramatopolînregistrând, cu aplicată erudiție,comentariile și ipotezele de travaliuce i s-au consacrat, trecând în temăde la un specialist de azi înnaratologia artei antice, precum P.H.von Blackenhagen, la, de exemplu,vienezul Alois Riegl, cel care punecapăt evoluționismului lui Winckelmann,insistând apoi asupra carierei(îndelungată) în estetică a conceptului42voinței de artă (Kunstwollen).Aceasta pentru că tocmai conceptul încauză, ne încredințează savantul, vacaracteriza și va opera în ,,artaimperială în general și /în/ cea avremii lui Traian în special”.Ediției princeps, din 1984, tipărităla ,,Meridiane”, incompletă ,,dinlipsă de spațiu”, (cum ne avertizeazăViorica Gramatopol), editorul prezenteilucrări i-a adăugat capitolul exclus,intitulat sugestiv, Aulic și Imperial.Într-un Argumentum I, aceastareface cu minuție și acribie genezaremarcabilei opere gramatopoliene,cu punctul de inițiere fixat la 1973,,,când lui Mihai (notează VioricaGramatopol) i-a apărut studiulArtizanal și provincial în artaromană (Studia II, pp 260-277)”.Reproduce aci și următoarea notă aautorului ce explicitează structura șimotivația teoretico-filosofică aoperei: ,,Trofeului de la Adamclisi,Coloanei de la Roma, artei traianice șicontextului ei cultural i-am dedicat ocarte, Arta imperială a epocii luiTraian, București, Meridiane, 1984.Demonstram acolo că metopele Monumentuluide la Adamclisi, dedicatlui Marte răzbunătorul, reprezintă pehemiciclul nordic sângeroasa bătăliede pe platoul dobrogean, iar pe celsudic, cel de-al doilea război dacic(105-106), care constituia răzbunareaînfrângerii de la Adamclisi ce a determinatrespectivul război, neprevăzutde Traian. Am dat și primaseriere logică a metopelor...,,.Capitol fundamental, Aulic șiImperial nu doar reechilibreazăcompoziția eminentei lucrări a luiMihai Gramatopol, dar conchideasupra viziunii istoriologice moderne(îndeobște în domeniul istoriei șifilosofiei artei) a savantului: ,,Artaepocii lui Traian reprezintă apogeulcelui de-al doilea termen al bipolaritățiiaulic-imperial. Și cred căreiese din ce în ce mai clar faptul, așacum am spus la începutul acestorrânduri, că arta romană imperială,datorită explicabilului ei eclectism,nu o putem judeca și mai ales înțelegedecât prin prisma acestui structuralismcritic cu adânci rădăcini înfilosofia europeană a artei pe care vatrebui în mod perpetuu să-l alimentămși să-l susținem cu elementeconcrete ale bazei social-politice șiale curentelor al căror epifenomeneste”.A. I. BRUMARU