Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

primiţi un ajutor din parteaRomâniei?- În primul rând, ajutorul este căexistă această ţară care este patrianoastră istorică. Apoi limba românăeste limba în care ne-am născut,limba pe care am primit-o moştenireprin moartea părinţilor noştri, parafrazându-lpe Nichita. Acolo noi suntemîn teritoriul nostru strămoşesc,suntem acasă, deşi nu suntem acasă.La fel, cum spunea Nichita, când amers la Chişinău, şi noi, scriitoriiamintiţi, făceam cel mai lung drumcând veneam de Acasă -Acasă. Până cândBucovina de Nord revineîn componenţa României,drumul acesta va fi lungşi, dincolo de viaţanoastră, nu ştiu când se vaîncheia. Am vrea un popasdefinitiv în ţară.- Dar aveţi speranţacă e posibil?- E posibil pentruBasarabia.- Pentru cât a rămas din ea...- Da, cea care este în componenţaRepublicii Moldova are toate şansele,prin copiii care învaţă în România,care au conştientizat faptul că suntromâni. La fel ca 27 martie 1918,când multe au depins de generaţia deexcepţie trăitoare atunci, mai poate fiîn viitor ceva asemănător.- Urmată de Bucovina...- Un alt eveniment epocal, pe 28noiembrie 1918. Şi chiar dacă laCongresul General al Bucovinei s-adecis unirea pe vecie cu patria mamă,vecia unirii noastre a durat doar 22 deani. Nu se ştie când vor fi lichidateaceste consecinţe.- Doar sperăm, deocamdată. Şine amintim de oameni lichidaţi deruşi, de NKVD, la Fântâna Albă.- Acolo, a fost un Katinromânesc, ca şi la Lunca - 7 februarie1941, când sute de români careîncercau să treacă Prutul au fostîmpuşcaţi şi aruncaţi sub gheaţarâului. Erau mulţi tineri, mulţi devârsta ta, care nu au recunoscutgraniţa impusă de UltimatumulSovietic - şi bine au făcut - încercândsă treacă în România. La Prut îiaşteptau ruşii - asta în urma unordenunţuri făcute de trădătorii noştri,că de ei nu am dus lipsă niciodată.Vina celor ucişi era că vroiau săpărăsească raiul comunist. Am văzutrecent acte cu condamnări din aceaperioadă în care se scria că eraupedepsiţi pentru că au încercat săpărăsească patria sovietică, trădândcauzele ei.- Deci, viaţa atâtor români adepins de modul în care a trecut pehartă creionul dobitocului sovieticsuprem.- Au depăşit şi crea ce marcasecreionul. Depăşiseră chiar Meccaneamului românesc, mănăstireaPutna. Noroc că acolo armata românăs-a împotrivit şi i-au respins pe ruşi.- Nu mi-aţi spus cum vă simţiţica academician român, calitate pecare, după părerea şi a mea, omeritaţi deplin, ea încununând omuncă asiduă şi o bătălieîndelungată.- Nu v-am vorbit despre astapentru că nu ne-am întâlnit. Faptulacesta, care mă onorează foarte mult,nu s-a întâmplat la cererea mea.Intrarea în Academie se face pe bazaunor recomandări pe care le facinstituţiile Academiei Române saumembri actuali. Eu mă număr printremembrii de onoare datorită faptuluică unul dintre locurile care au fostrepartizate pentru nordul Bucovinei s-a eliberat prin regretabila moarte adistinsului profesor universitar, poet,Grigore Bostan. Atunci s-au făcutrecomandările necesare pe care le-asemnat acad. Mihai Cimpoi, acad.Nicolae Dabija, Institutul "Bucovina"de la Rădăuţi, condus deeminescologul Dimitrie Vatamaniuc.Având aceste recomandări, am depusce mi s-a cerut, un dosar cubibliografia şi lucrările mele. Amadunat cărţile tipărite, prefaţele lor,eseurile pe care le-am scris, datedespre activitatea culturală pe care amdesfăşurat-o şi le-am depus la secţiade Filologie. Examinarea lor a duratpatru ani, apoi candidatura mea s-asupus la vot. E complicat. Un marechirurg român, Irinel Popescu,membru al Academiei din Franţa,doctor Honoris Causa la mai multe63Universităţi din occident, nu a devenitmembru corespondent al AcademieiRomâne.- Eu cred că meritaţi acest titlude academician şi pentru neobositaşi inspirata dumneavoastră luptăcu ocupantul slavon. Am fost acolo,am văzut.- Da, dar în lupta aceea nu suntsigur, sunt cu scriitorii pe care i-ammenţionat şi a tuturor românilorbucovineni. De unul singur nu facinimic. La primul congres, din celepatru pe care le-am organizat cuFundaţia Culturală "CasaLimbii Române" pe careo conduc de mai mulţiani, am avut pe ordineade zi cele mai stringenteprobleme ale fiinţeinoastre naţionale, aleexistenţei noastre acolo.Meritul nu este numai almeu, ci şi al colegilormei, al intelectualilor dinBucovina.- Doream să ajungem la acestsubiect pentru a ne spune dacă s-aschimbat ceva în atitudineaocupantului. Totuşi, acum, aceştiavorbesc cu un academician român!- Eu fac ceea ce am făcut, chiaravând şi acest titlu care mă onoreazăfoarte mult. Încerc să fiu maiputernic, să lupt cu mai multăhotărâre de caracter pentru caobiectivele care stau în faţa fiecăruiromân din Bucovina de Nord, de apromova valorile noastre naţionale,de a păstra patrimoniul nostru careexistă acolo să aibă succes. Fac totposibilul ca să corespund acestui titlu.De schimbat ce se poate schimba? Nuam nevoie de nimic de la şefii deacolo, să-şi schimbe atitudinea faţă demine. Nu şi-au schimbat-o, precumnici eu nu mi-o schimb faţă de ei. Amaceeaşi atitudine refractară faţă depolitica pe care o promovează, depolitica de deznaţionalizare. Situaţia ecă titlul mă ajută.- Dar nu luptă în locul dvs.- Aşa e. Îmi dă o anumităprestanţă, tărie, siguranţă şi obligaţieştiind că am în spatele meu cel maiputernic for cultural, ştiinţific,spiritual. Cu lucrul acesta mămândresc şi mă simt puternic._______Foto: Vasile Tărâţeanu, înconjuratde scriitori şi oameni de cultură, laCasa memorială „NichitaStănescu”, 30 martie 2013