Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

naţional. Uneori, datorită omniprezenţeisentimentului acela, ajungeai să tesimţi ca fiind singur în casa ta, dar cădin umbră, dintr-un ungher, cineva tepriveşte, îţi urmăreşte activitatea şi căera doar o chestiune de timp până te-arfi atacat fizic.‖ Pasajele sunt de undramatism acut. Induc un parfum deprezenţă. Uneori ţi-e teamă să vorbeştichiar şi despre fantezie.Citesc închis ca într-o geodă carteaDomnului Ovidiu Vasilescu şi simt,uneori, când personajele se apropie deRomânia, cristalele cavernei mă împungîn străfundul conştiinţei. Timpul interior,subiectiv, este darnic, dilatat, cuaripi care se deschid spre înăuntru trăindîn zborul răvăşit al pasiunii cafrunzele purtate de un vârtej în pastelautumnal, tranzlaţii temporale, perieghezeparadisiace; timpul exterior, fiziceste abolit. Curgerea este oprită. O lumeinterioară ţi se deschide, lumina lecturiise curbează în tine, un curcubeu feeric,iar această subducţie spre tine însuţi, înprofunzimea „până la care niciointeligenţă nu poate pătrunde” (LaoTse), trăieşti momente de tihnă, ca înacel salabo eliadesc.Cartea bună e o poartă de evadare,posibilă pe calea celor trei extazuri:arta, iubirea şi moartea 31 . Toate trei seregăsesc în această carte. Lectura eiînseamnă o profundă decorticare fizicăîn favoarea înnobilării spirituale, aumplerii cu frumosul divin. Şi prinacest miracol rotitor, unde, în lipsa legiigravitaţiei, totul zboară în încântare,timpul este dezaripat, închis şi dens, ostea în profundă senectute, o pitică albăcare îşi face trecerea spre oceanulluminii captive – ciudată denumire agăurii negre care, de fapt, nu e neagră.Am încercat, cititorule, să te scotdin robia cojii spre a te dărui miezuluicărţii. De vei fi în stare să mă urmezi înacest iureş, vei fi mereu singularuldescoperitor al unui tărâm, după ce veifi dat vamă, al nectarului zeiesc. Dacăvei bea, te vei îmbăta de beatitudine.Prinde această carte în mâini (nu o poţiciti zorit, atenţie, trebuie savuratemomentele), rogu-te, treci de copertă,de cerneală (dacă eşti în stare), derândurile ordonate, de litere şi cuvinte.Citeşte mai departe. Scoarţa e tare.Nuca de cocos e dură, dar în interior teaşteaptă lăpticul dulce. Nu orbecăi prinlabirinticele odăi, descrise cu eleganţă,treci în sufletul personajelor şi, ca lângăun orologiu de pe peretele unei camerearistocartice, ascultă bătăile inimilor,mersul timpului interior: „Măsoară31Charles Morgan, Sparkenbroke, EdituraUnivers, Bucureşti, 1989________________________________intensitatea cu care ai trăit, lasătimpul!” Ia aminte la saltul panterei,descoperă jocul: „În ideea tragiculuiintră libertatea ca element, iar înlăuntrulacesteia jocul. [...] Marea capacitate afanteziei omului ca prizonier în oricesens nu constă în cercetarea cauzelorultime, ci în aceea că fantezia dărâmă,dă la o parte unul din cei patru pereţi aioricărei închisori, pentru ca în felulacesta să se deschidă în spate Scena,Scena din spatele cortinei.” 32 [...] Înnaraţiunea-parabolă Cuşca 33 : leopardulînchis peste noapte cu capra nu seatinge de această pradă lipsită deapărare - pur şi simplu fiindcăîngustimea cuştii nu-i lasă loc pentrusaltul cu care era obişnuit în libertate,saltul prin care „viaţa şi moartea” sembinăîntr-un arc, arc al ascensiunii şideclinului zilei şi nopţii, al somnului şiveghii, propus drept metaforă aimaginaţiei sau fanteziei, adică alelementului inepuizabil din om, opusoricărei constrângeri şi stări denonlibertate.” Nu te precipita îniluzoriu, simplifică şi bucură-te deospăţul împărătesc care ni se oferă clipăde clipă, pentru că Domnul, aşa cumscrie Steinhardt, dă ca un boier, clătinatşi îndesat, răsplătind înzecit, însutit,înmiit 34 ca un „autentic aristocrat” 35 .Trilogia „Destinul” a Domnului OvidiuVasilescu este un roman-fluviu, ocarte amplă în care curge istoria familieiTunner pe mai bine de un secol;de la o lume a decenţei până la una aabsurdului, de la bogăţie până la ruina-32 Rudolf Kassner, Zeul şi Himera, EdituraHumanitas, Bucureşti, 2004, pag. 38433 Ibidem, pp.14-1534http://www.nistea.com/steinhardt-radu.htm,accesat la data de 10 ianuarie 201235 Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, pag. 19249re. Ceea ce rămâne peste timp este devenireacontinuă, iar ceea ce aparţinealtoiului bun nu se pierde. SabrinneDebelle face distincţia între a fi nobilprintr-un titlu moştenit sau a fi nobilprin ceea ce reprezinţi prin caracterultău: „Oamenii sunt nobili prin firea lor,ori nu sunt deloc! Nicio înnobilare nuschimbă cu nimic caracterul celuiînnobilat.”Cadrul natural şi istoric se bucurăde o frumoasă coloratură. Acţiunea sepetrece în regiunile de etern conflictfranco-german, Alsacia şi Lorena; înParis, în Budapesta şi în ultimul volumîn Sighişoara şi Mediaş din România.Autorul aminteşte marile evenimenteistorice, care oferă contur romanului defamilie. Acţiunea are ca nucleu centralun oraş din Germania, Hagenau, care sedoreşte a fi un spaţiu idilic, cu însemnătateşi personalizat, din care eroiiromanului se desprind încet-încet, sedepărtează, iau în piept viaţa şi ajungpână în spaţiul românesc, descris înculori sumbre, cenuşii, în care autorulse regăseşte, prin experienţele propriidin perioada dictaturii comuniste, iarprin personajul David Brown, americanulcare vine în România, pare să fieo suprapunere cu evenimente reale dinviaţa autorului.Acest mutatio în diferite colţuri alecontinentului deschide o viziune largăasupra Europei în opoziţie clară cu oRomânie închisă, plină încă deprejudecăţi. Eroii îşi urmează destinul,purtând sau nu stigmatul bleste-mului.Viaţa e urmărită în toate fluctuaţiile ei,de la fericire la deznădejde. Darcontinuitatea este liantul familiei, iarcăsătoria cea care conferă statornicie.Autorul a scris pagini de proză magistrale,îmbinând cu succes tehnicileromanului modern cu structura clasică acronicilor de familie, având ca modelcunoscutele opere ale scriitorilor Balzac,John Galsworthy, Thomas Mann;de amintit sunt însă şi cele din literaturaromână scrise de Duiliu Zamfirescu(„Romanul Comăneştenilor”), HortensiaPapadat-Bengescu (ciclul Hallipilor),Ionel Teodoreanu (La Medeleni).Trilogia „Blestemul” oferăcititorilor o cronică de familie binestructurată, cu pagini pilduitoare, alesegânduri despre devotament şi dragoste,convieţuire şi toleranţă.Aş încheia cu două reflecţii aleunui personaj din roman, CorneliusWots, profesor de filosofie: „Timpul pecare nu-l trăieşti lângă cei dragi nuexistă.” Şi tot acest om „plin decompasiune, amabil şi generos” spune:„Ăsta-i omul, un mister, de care se mirăşi el însuşi!”