Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

„Cât de interesant este faptul căarta şi viaţa sunt atât de legate şidoar unii oameni pot înţelegeacest aspect. Arta este creată deoameni pentru oameni.”Ne revedem din ce în ce mai rar,dar, atunci când avem ocazia,întâlnirile noastre sunt o adevăratăsărbătoare. De ce? Pentru că Luminiţaeste fiica poetului şi prietenului IoanGliga şi este aceea care mi-a prefaţat,plastic, cu o expoziţie, debutul meueditorial, în anul 2001. De atunci,evoluţia Luminiţei Gliga a „călcat”meridianele Terrei şi pare să seînchege în luminile Artei şi înmaturitate artistică. „Pictor tânăr,ţintind la tot pasul rafinamenteleplastice, plecată dintr-un neamardelenesc de cărturari creatori,elevă a unor maeştri dinUniversitatea Naţională de Arte dinBucureşti, prezentă de timpuriu îngalerii ale Braşovului natal, dar şidin Paris, Cannes sau Marsilia,Luminiţa Gliga îşi trăieşte cujubilaţie cufundarea în natură şi încultură, deopotrivă. […] LuminiţaGliga – semnalată recent înprestigioasa revistă «Univers desArts» – are un viitor pe care i-l salutşi pe care i-l doresc frumos precumpictura sa.” (Acad. RĂZVANTHEODORESCU).-Luminiţa dragă, iată, cred căniciun dialog nu a avut o astfel dedeschidere cum e aceasta. Faptul căne-am întâlnit în viaţă nu e oîntâmplare şi-mi place să cred că eun privilegiu să ne întâlnim subpulberile luminii şi ale spiritului.Tot ce facem împlineşte rostulnostru în Creaţie. De aceea, teîntâmpin cu o întrebare banală, ostereotipie de fapt: ce mai faci?– Mulţumindu-vă pentrufrumoasele cuvinte, în virtuteapregătirii mele în domeniul artei artrebui să vă răspund doar într-uncuvânt: pictez. O să mă întrebaţi:pentru cine? Pentru cine consideră căşi spiritul trebuie hrănit, pentru cineconsideră că viaţa are nevoie şi defrumos, pentru a încerca să fim maibuni, pentru a fi oameni. Îmi place şisusţin afirmaţia dumneavoastră că totce apare în viaţa unui om are un rostşi că nimic nu este întâmplător!-Ne vedem din ce în ce mai rarşi aceasta mă face să cred că totul efăcut întru revelarea deveniriinoastre, întru împlinire şi pacesufletească. Cum te regăseşti înpropria-ţi „petrecere” prin lume?– Frumoasă exprimare „petrecere”;de fapt viaţa fiecăruia este opetrecere prin lume, o călătorie.Depinde, desigur, de fiecare individce lasă în urma trecerii prin lume, petimpul acestei vieţi. Încerc, cu fiecarezi pe care o trăiesc, să mă bucur defarmecul acesteia, iar dacă inspiraţiamă îndeamnă, să-mi exprim gândurile,sentimentele, dăruind zilniccâteva ceasuri artei.-Întru o dreaptă prezentare ata în faţa celor ce vor „cuprinde”acest dialog: faci parte dintr-ofamilie cu „rădăcini” culturale,tatăl tău, poetul Ioan Gliga, estemembru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, sora ta, Dana, e şi eacritic de artă, absolventă, deasemeni, a Universităţii Naţionalede Arte din Bucureşti, aflată acumla studii postuniversitare în Anglia,______________________________Compoziţie, acrilic pe PFL4iar tu eşti, din 2008, doctor în arteplastice şi membru al UniuniiArtiştilor Plastici din România.Cum vă suportă mama ta, doamnaFloarea? De obicei se spune despreartişti (mare greşeală!) că sunt cucapul prin nori. Să fie adevărat?– Nu m-am simţit niciodată cucapul în nori... poate doar atunci cândam „zburat” cu avionul spre altelocuri pentru a-mi prezenta picturileşi a mă întâlni cu artişti şi iubitori deartă din întreaga lume. Despre mamamea pot să spun că ne suportă pe toţi,cu toate capriciile noastre.-Vreau totuşi să-mi satisfaci onelămurire: de prea mult timp n-aimai deschis nicio expoziţie laBraşov. Ce se întâmplă, te-aisupărat pe noi sau alte priorităţi teţin departe de leagănul tău natal?– Este adevărat că nu am maideschis la Braşov expoziţii deaproximativ cinci ani. Consider că amavut „agasant” de multe expoziţiipersonale în Brasov şi oraşe din judeţ,înainte şi după absolvireaUniversităţii Naţionale de Arte dinBucureşti. Am mai fost totuşiprezentă la Saloane de Artă în Braşovcând am fost invitată şi m-am aflat înŢara Bârsei. Multe au fost şiexpoziţiile de la Bucureşti, unde decâţiva ani m-am stabilit şi din a căreifilială a UAP fac parte, dar şiparticipări în alte ţări din Europa şi pealte continente. Nu cred că artistultrebuie să aparţină unui anumit loc...el aparţine lumii întregi şi este osatisfacţie când mesajul artei sale îlinspiră de pretutindeni şi îl transmitetuturor. Artistul poate fi considerat,uneori, un „ambasador”.-Să te şicanez puţin..., îţi maiaduci aminte momentul în care teaihotărât să te dedici artei plastice,sau ai fost împinsă – cum se spune– către această devenire de cei dinjurul tău: părinţi, rude etc.?– Cu siguranţă, îmi aduc amintede momentul în care m-am hotărât săbat la porţile Universităţii Naţionalede Arte din Bucureşti. Dar mai întâiar trebui să vă spun că încă dinclasele primare, împreună cu familia,obişnuiam să vizităm sălile Muzeuluide Artă din Braşov precum şi toateexpoziţiile artiştilor ce erau vernisateîn oraş. Drumeţiile în natură m-auapropiat de frumos - eu încercând săredau în picturile mele de începutlocuri dragi, întipărite în minte. →EUGEN AXINTE