„Cât de interesant este faptul căarta şi viaţa sunt atât de legate şidoar unii oameni pot înţelegeacest aspect. Arta este creată deoameni <strong>pentru</strong> oameni.”Ne revedem din ce în ce mai rar,dar, atunci când avem ocazia,întâlnirile noastre sunt o adevăratăsărbătoare. De ce? Pentru că Luminiţaeste fiica poetului şi prietenului IoanGliga şi este aceea care mi-a prefaţat,plastic, cu o expoziţie, debutul meueditorial, în anul 2001. De atunci,evoluţia Luminiţei Gliga a „călcat”meridianele Terrei şi pare să seînchege în luminile Artei şi înmaturitate artistică. „Pictor tânăr,ţintind la tot pasul rafinamenteleplastice, plecată dintr-un neamardelenesc de cărturari creatori,elevă a unor maeştri dinUniversitatea Naţională de Arte dinBucureşti, prezentă de timpuriu îngalerii ale Braşovului natal, dar şidin Paris, Cannes sau Marsilia,Luminiţa Gliga îşi trăieşte cujubilaţie cufundarea în natură şi încultură, deopotrivă. […] LuminiţaGliga – semnalată recent înprestigioasa revistă «Univers desArts» – are un viitor pe care i-l salutşi pe care i-l doresc frumos precumpictura sa.” (Acad. RĂZVANTHEODORESCU).-Luminiţa dragă, iată, cred căniciun dialog nu a avut o astfel dedeschidere cum e aceasta. Faptul căne-am întâlnit în viaţă nu e oîntâmplare şi-mi place să cred că eun privilegiu să ne întâlnim subpulberile luminii şi ale spiritului.Tot ce facem împlineşte rostulnostru în Creaţie. De aceea, teîntâmpin cu o întrebare banală, ostereotipie de fapt: ce mai faci?– Mulţumindu-vă <strong>pentru</strong>frumoasele cuvinte, în virtuteapregătirii mele în domeniul artei artrebui să vă răspund doar într-uncuvânt: pictez. O să mă întrebaţi:<strong>pentru</strong> cine? Pentru cine consideră căşi spiritul trebuie hrănit, <strong>pentru</strong> cineconsideră că viaţa are nevoie şi defrumos, <strong>pentru</strong> a încerca să fim maibuni, <strong>pentru</strong> a fi oameni. Îmi place şisusţin afirmaţia dumneavoastră că totce apare în viaţa unui om are un rostşi că nimic nu este întâmplător!-Ne vedem din ce în ce mai rarşi aceasta mă face să cred că totul efăcut întru revelarea deveniriinoastre, întru împlinire şi pacesufletească. Cum te regăseşti înpropria-ţi „petrecere” prin lume?– Frumoasă exprimare „petrecere”;de fapt viaţa fiecăruia este opetrecere prin lume, o călătorie.Depinde, desigur, de fiecare individce lasă în urma trecerii prin lume, petimpul acestei vieţi. Încerc, cu fiecarezi pe care o trăiesc, să mă bucur defarmecul acesteia, iar dacă inspiraţiamă îndeamnă, să-mi exprim gândurile,sentimentele, dăruind zilniccâteva ceasuri artei.-Întru o dreaptă prezentare ata în faţa celor ce vor „cuprinde”acest dialog: faci parte dintr-ofamilie cu „rădăcini” culturale,tatăl tău, poetul Ioan Gliga, estemembru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, sora ta, Dana, e şi eacritic de artă, absolventă, deasemeni, a Universităţii Naţionalede Arte din Bucureşti, aflată acumla studii postuniversitare în Anglia,______________________________Compoziţie, acrilic pe PFL4iar tu eşti, din 2008, doctor în arteplastice şi membru al UniuniiArtiştilor Plastici din România.Cum vă suportă mama ta, doamnaFloarea? De obicei se spune despreartişti (mare greşeală!) că sunt cucapul prin nori. Să fie adevărat?– Nu m-am simţit niciodată cucapul în nori... poate doar atunci cândam „zburat” cu avionul spre altelocuri <strong>pentru</strong> a-mi prezenta picturileşi a mă întâlni cu artişti şi iubitori deartă din întreaga lume. Despre mamamea pot să spun că ne suportă pe toţi,cu toate capriciile noastre.-Vreau totuşi să-mi satisfaci onelămurire: de prea mult timp n-aimai deschis nicio expoziţie laBraşov. Ce se întâmplă, te-aisupărat pe noi sau alte priorităţi teţin departe de leagănul tău natal?– Este adevărat că nu am maideschis la Braşov expoziţii deaproximativ cinci ani. Consider că amavut „agasant” de multe expoziţiipersonale în Brasov şi oraşe din judeţ,înainte şi după absolvireaUniversităţii Naţionale de Arte dinBucureşti. Am mai fost totuşiprezentă la Saloane de Artă în Braşovcând am fost invitată şi m-am aflat înŢara Bârsei. Multe au fost şiexpoziţiile de la Bucureşti, unde decâţiva ani m-am stabilit şi din a căreifilială a UAP fac parte, dar şiparticipări în alte ţări din Europa şi pealte continente. Nu cred că artistultrebuie să aparţină unui anumit loc...el aparţine lumii întregi şi este osatisfacţie când mesajul artei sale îlinspiră de pretutindeni şi îl transmitetuturor. Artistul poate fi considerat,uneori, un „ambasador”.-Să te şicanez puţin..., îţi maiaduci aminte momentul în care teaihotărât să te dedici artei plastice,sau ai fost împinsă – cum se spune– către această devenire de cei dinjurul tău: părinţi, rude etc.?– Cu siguranţă, îmi aduc amintede momentul în care m-am hotărât săbat la porţile Universităţii Naţionalede Arte din Bucureşti. Dar mai întâiar trebui să vă spun că încă dinclasele primare, împreună cu familia,obişnuiam să vizităm sălile Muzeuluide Artă din Braşov precum şi toateexpoziţiile artiştilor ce erau vernisateîn oraş. Drumeţiile în natură m-auapropiat de frumos - eu încercând săredau în picturile mele de începutlocuri dragi, întipărite în minte. →EUGEN AXINTE
Prima mea expoziţie s-a numit“Icoane din Ţara Bârsei”, bucurândusede un real succes. La a douaexpoziţie personală “Cântând natura”,de la Sala „Arta” din Braşov, printrevizitatorii care mi-au trecut pragulexpoziţiei a fost şi omul de excepţieIon Parhon, critic de teatru şi artă,care mi-a spus că ar fi bine să urmezFacultatea de Arte. Înaintea acestoretape, am vizionat expoziţia regretatuluiConstantin Grecu, deschisă laMuzeul de Artă din Braşov, venittocmai din Germania. Creaţia, omulşi artistul m-au impresionat şi audeterminat alegerea pe care am făcuto.Toate aceste frumoase întâmplăricare au avut loc în viaţa mea au fostmotivul de a mă îndrepta şi a mădedica artei.-Începuturile artistice, precumşi primii paşi ai afirmării tale aufost asociate cu Şcoala de la PoianaMărului. Poţi să ne explici câteceva din legăturile tale cu această“şcoală”, cu tendinţele acesteia,cum ţi-a amprentat devenireaartistică?– Şcoala de la Poiana Mărului,despre care cunosc multe, despreartiştii care au făcut parte din acestfenomen, rămâne un punct importantîn arta românească. Fiind mai tânărădecât foştii membri, nu am putut să lefiu alături. Totuşi, pot spune că uneledintre lucrările mele au poate similitudiniîn ceea ce priveşte tematicasau cromatica.-Gheorghe Vida decelează înpictura ta “o mare libertate ainterpretării motivului, într-ocromatică vie, incandescentă […]lucrări subtil ritmate, de o marefrumuseţe a expresiei facturale”.Este, poate, cea mai subtilă şi maicuprinzătoare definire a demersurilortale artistice. Firea mea,poetică, îşi permite să te defineascăchiar un adevărat „arhitect”cromatic. Proiectul tău este foarteambiţios, crezi că vei reuşi să impuilumii acest experiment al cromaticiiîntr-un spaţiu al elevării afective aimaginii?– Mă simt măgulită de poeticadumneavoastră apreciere şi definire,aceea de a mă considera un „arhitect”cromatic! Fiecare compoziţie este unexperiment, un rezultat al experienţeicu forma şi culoarea. Cea mai marebucurie este atunci când lucrările suntînţelese şi lumea se interesează şi deCulorile aerului, acrilic pe pânză______________________________cel care stă în spatele „construcţiei”.Nu m-am gândit să impun „proiectul”meu... arta nu poate fi impusănimănui. Tot ceea ce se întâmplă seîntâmplă treptat, expoziţiile sunt oîntâlnire şi o confruntare cu alţi artişticontemporani, cu publicul.-Asemeni multor artiştiromâni, te-ai impus pe planinternaţional prin media artisticăfranceză, unde ai şi cucerit primelepremii internaţionale. Alţi paşi teaudus în SUA, Canada, Elveţia,Rusia, Japonia etc. Cum suntreceptate în aceste spaţii culturaromână şi, mai ales, artiştii plasticiromâni?– Participările mele la „LeMonde de Culture et des Arts” de laCannes, precum şi expoziţiile de laParis şi Marsilia mi-au adusrecunoaştere şi satisfacţii spirituale petărâmul artei. Am spus mulţumirisufleteşti, ori artistul nu trăieşte doardin acestea; materialele, participărilela expoziţii, realizarea şi transportullucrărilor impun sacrificii majore.Chiar dacă la acordarea unor medaliişi premii internaţionale a răsunatimnul ţării, la întoarcerea în ţară, nu aprezentat prea mare interes <strong>pentru</strong>instituţiile care ar trebui săpromoveze şi să sprijine cultura şiartiştii români în viaţă. Am fostprezentă la New York cu expoziţiiunde am întâlnit oameni deosebiţi.Lucrările au fost apreciate şi a fost obucurie să mă aflu pe simeze culucrări alături de artişti contemporanidin întreaga lume. În Rusia, laMoscova şi St. Petersburg, picturilemele au obţinut locul trei la„Săptămâna artei ruse”. Referitor laultima întrebare, răspunsul meu va fipoate într-o culoare mai sumbră, darrealist: nu m-am întâlnit cu artiştiromâni peste ocean, la Londra sauZürich, doar în Franţa atunci cândparticipam la festival. De fapt, înmuzeele pe care le-am vizitat, m-amîntâlnit cu două nume româneşti:Constantin Brancuşi şi VictorBrauner. Păcat! Poate cineva ar trebuisă se întoarcă cu faţa şi către artiştiicontemporani din ţară, nu doar dupăce au fost recunoscuţi şi adoptaţi înaltă parte.-Este foarte trist ceea ce-mimărturiseşti. Am mai înregistratastfel de ştiri de la regretatul HoriaBernea, de la Augustin Costinescuşi de la Gabriel Stan. Ba, mai mult,mi-a fost dat să discut acest aspectcu doi critici de artă străini, unfrancez şi un american, care mi-auconfirmat această „stare”nefirească a prezenţei artiştilorromâni în lume. Ce crezi, care ar fiminimele condiţii <strong>pentru</strong> a facecunoscute lumii şi posterităţiitalentele româneşti?–Talentele româneşti vor ficunoscute în lume atunci când lumeava afla despre ele că există. Pare unnonsens poate aici răspunsul meu, daraceasta este situaţia de acum şi deodinioară, indiferent de ordineapolitică din ţară. Mereu au fost ceibogaţi material de la care s-a aşteptato susţinere, mereu au fost valori care,din păcate, unele au fost descoperiteprea târziu. Rareori apare un mecena,renăscând speranţe <strong>pentru</strong> unii artişti.Poate instituţiile statului, prin ceiaflaţi în frunte, ar trebui să se implicemai mult, să sprijine arta. Massmediaar putea ajuta şi ea prinsemnalarea cotidiană (emisiuni sauarticole) a evenimentelor culturale,având ca exemplu sportul. Suntconvinsă că atunci şi artiştii ar fiexemple <strong>pentru</strong> cei mici, aceştia dinurmă nemaidorindu-şi să devină doarfotbalişti... sau manechine! Într-osocietate evoluată, ideală, oameniivorbesc şi despre literatură, arte,iubire de frumos.Greu de imaginat la noi:televiziunile mediatizează cu frenezietot ce poate fi mai rău <strong>pentru</strong> societateşi în special <strong>pentru</strong> tineri. Şanselepromovării talentelor româneştidepind mult de publicitate, aceastafiind forma de a te putea facecunoscut oriunde în lume şi mai alesde calitatea mesajului transmis.→5
- Page 6 and 7: - Cu mulţi ani în urmă, pevremea
- Page 9 and 10: Alexandru Ioan Cuza, în judeţul I
- Page 11 and 12: stăm la o cafea cu Dumnezeu, totti
- Page 13 and 14: Ne dădeam zilnic mesaje, peinterne
- Page 15 and 16: (IV)Aceste mişcări, poetul va fi
- Page 17 and 18: (II)ELCircuitul epistolar dispareco
- Page 19 and 20: Privită în totalitate şi în evo
- Page 21 and 22: propusă: „Dacă ai fi şi acuma
- Page 23 and 24: Dintre marii oamenide cultură pe c
- Page 25: (II)În cele ce urmează, ne vom re
- Page 28 and 29: (VII)Denis de Rougemont vede înace
- Page 30 and 31: Este tocmai cel care încearcă, ş
- Page 32 and 33: (I)Sunt născută la Bucureşti, la
- Page 34 and 35: Folosirea cuvintelor cu aplicabilit
- Page 36 and 37: Cronica literarăDedicat celor doi
- Page 38 and 39: Deși de dimensiuni mai reduse înr
- Page 40 and 41: Afirmat ca spirit enciclopedist,pro
- Page 42 and 43: Reeditarea operei istoriologului,al
- Page 44 and 45: Uneori sunt urmărit de o serie de
- Page 46 and 47: tru cel care doreşte să păstreze
- Page 48 and 49: denotă calităţi şi trăsături
- Page 50 and 51: Codrinei,Târziu, dar nu prea, îţ
- Page 52 and 53:
Poeta Ana Zegrean propuneîntâlnir
- Page 54 and 55:
LUMEA VĂZUTĂ DIN TURNUL CHINDIEII
- Page 56 and 57:
OAMENI PE CARE I-AM CUNOSCUT(3 mai
- Page 58 and 59:
îngerul Lui și m-a luat de la oil
- Page 60 and 61:
2008, sub titlul „Vinul de piatr
- Page 62 and 63:
mult mai veche, dacă ea coboară s
- Page 64 and 65:
Dar ce alarmă din abis s-a auzit?
- Page 66 and 67:
Jurnal(VII)După ceva timp, autobuz
- Page 68 and 69:
(De ce privighetorile nu cântă î
- Page 70 and 71:
Ancheta „Vatra veche”Ca să aju
- Page 72 and 73:
Jurnalul meu indian(XXIX)Martie 201
- Page 74 and 75:
În apropiere de Santa Clara,Stanfo
- Page 76 and 77:
După ce Costin încercase și apro
- Page 78 and 79:
Eminescul meu! Aștept cu mare ner
- Page 80 and 81:
LUNA MAIE luna când sunt flori pe
- Page 82 and 83:
menirea de a aduna voluntari cu car
- Page 84 and 85:
PoemÎn rana mea nu poate locui ori
- Page 86 and 87:
Literatură şi filmA fi sau a nu f
- Page 88:
Luminiţa Gliga, „Peisaj interior