Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

(VII)Denis de Rougemont vede înaceastă iubire - difuzată şi vulgarizatămai apoi de roman şi film -,reflexul şi răspândirea necontrolată,prin intermediul catarilor, a uneierezii spiritualiste orientale a căreicheie Occidentul a pierdut-o. Ea paresă redea într-o manieră ambiguă odoctrină erotico-mistică ce-şi areoriginea undeva departe în India şi înChina, dar care trimite mai direct şimai precis la secte maniheiste dinAsia Mică, prin bogomilii dinBulgaria şi Dalmatia, spre aceastăerezie catară şi a albigenzilor. Ereziamaniheistă dispreţuieşte trupul,consideră viaţa corpurilor nefericireaînsăşi, iar moartea binele final,răscumpărarea greşelii de a te finăscut, reintegrarea în Unulnediferenţiat, revenirea la Absolutuldin care sufletul nostru este unfragment. Viaţa noastră, prinsă înmultiplicitatea imediată a acesteilumi este inevitabil limitată.Ascensiunea treptată, ieşirea dinlimitele acestei vieţi prin asceză esteo mortificare progresivă intenţionată.Din această perspectivă, orice iubiresau fericire terestră este imposibilă:viaţa noastră aici este o nefericirecontinuă. Pentru modelul ontologiccreştin însă, între Dumnezeu şi omexistă o prăpastie de netrecut, careface imposibilă contopirea sauunirea, şi îngăduie numaicomuniunea dintre om şi Absolut.Diferenţa dintre iubirea-pasiune şicăsătoria creştină sau iubirea agapeeste chiar aceasta: prima ne spune căne putem contopi cu Absolutul, căputem fi una cu Absolutul şi scăpade individualitatea noastră. Pe cândcreştinismul nu îngăduie decât oimitare individuală a divinului, oimitatio Christi, care ne scoatelimitat din individualitatea noastrăfără să ne unească cu Absolutul. Înprimul caz, păcatul rezidă în ultimăinstanţă în faptul că ne-am născut şiastfel ne-am separat de Absolut; în aldoilea, naşterea şi existenţa noastrănu este păcatul, ci numai independenţanoastră, faptul că ne-am întorsfaţa de la Dumnezeu şi că avemorgoliul de a fi Dumnezeu.Adevărul este că la o examinaremai puţin dispusă să cedezeexotismelor, Denis de Rougemontpare să situeze originea doctrineieretice care susţine iubirea-pasiunepuţin prea departe în Orient, atuncicând invocă India şi China. Desigur,există aspecte comparabile care potsugera similarităţi mai profundedecât este cazul. Am putea observaîn primul rând că şi mitologiaindiană târzie pune în joc un modeladulterin al iubirii: iubirea zeuluiKrishna pentru Radha, soţia unuipăstor. Tot astfel şi aici pare săintervină o divinizare a femeii, chiarmai accentuată, pentru că regularitualică este de a transforma în zeiţăo femeie cât mai umilă, vicioasă sauurâtă, şi nu o aristocrată. Dar, deşifemeia poate fi considerată indispensabilăîn atingerea perfecţiunii,nu există o preţuire reală a ei. Atâtpentru tantrism, cât şi pentru taoism26 nu există egalitate în cadrulcuplului astfel constituit. Chiar supraestimată,femeia rămâne doar uninstrument şi, în practica maithumei,o femeie imaginară e exact la fel decompletă ca şi o femeie reală, pentrucă reuşim să ne atingem scopul dacăreuşim să trezim cealaltă jumătate,feminină, care e prezentă în noi. Feminitateae indispensabilă perfecţiunii,dar femeia nu. Ajunge să trezeştifeminitatea internă pentru ca ritualulsă funcţioneze ca şi cum ar fi fostefectuat: această experienţă este unaegoistă atât în tantrism cât şi în taoismpentru că ceea ce se urmăreşteeste propria evoluţie, fără implicareaceluilalt. Poate că aici am puteaîntrevedea o similaritate mai vagă,dar diferită prin context, în această26Taoismul are în vedere, pentrupracticarea ritualului, femei sub 30 de ani,schimbarea lor de fiecare dată şi excludereafemeilor care cunosc procedeele pentru a nule putea folosi în profitul lor - femeia esteexclusă de la început de la participarea labeneficiile ritualului (pentru referirile lataoism vezi: Alexandrian, Istoria filosofieioculte, Humanitas, Buc., 1994, cap. 8)28indiferenţă faţă de celălalt şi interespentru ceea ce este în sine relaţia.În fine, similaritatea cea mai netăapare la nivelul interesului pentruobstacol, pentru ceea ce împiedicăîmplinirea: la fel ca în iubireapasiuneşi în magia erotică indianăsau chineză pare să existe regulanefinalizării actului sexual, respectivcea a retenţiei seminale. Actul sexualaşa cum îl concepea omul arhaicînseamnă că bărbatul dă efectivsuflet copilului care urmează să senască. Prin urmare el îşi pierdesufletul sau nemurirea. Acesta arputea fi motivul magic prim alnefinalizării actului sexual.Motivările ulterioare pot fi însădiferite: pentru tantrism este vorbadespre o scoatere a sexualităţii desub determinarea biologică 27 ; pentrutaoism motivul este, între altele,evitarea pierderii vitalităţii 28 .AUREL CODOBAN27 Ritualul pretinde o disciplină respiratorie(importantă pentru că singurul controlfiziologic pe care-l putem obţine estecontrolul respiraţiei), meditaţie, pentrufuziunea fiinţei cu cosmosul, însoţite detehnici ale maithumei, care urmăresctransformarea femeii într-o zeiţă: patru lunide zile bărbatul serveşte femeia dormind înaceeaşi cameră şi apoi patru luni doarme pepartea dreaptă, patru luni pe partea stângă,alături de ea, în continuare dorm îmbrăţişaţipână când ajung la ultima etapă carepermite obţinerea voluptăţii cu condiţiaretenţiei seminale. Ritualul este atât decomplex, încât este mai degrabă o teoriedecât o practică reală. Mai există şi o altăvariantă a acestui ritual, şi anume, se recităde 108 ori o formulă mistică precisă, careurmăreşte această transformare a femeii înzeiţă, apoi bărbatul se înclină de 19 ori, oîmbăiază, îi aduce ofrande pe care femeiatrebuie să le primească stând pe un fel desoclu, cu braţele ridicate. Tot acest ritualîncearcă să obţină transformarea, mutaţia,resemnificarea unui act fiziologic sexual.(vezi: Mircea Eliade, "Erotica mistică înBengal", în: Erotica mistică în Bengal, Ed."Jurnalul literar", Buc., 1994 şi: SergeHutin, Secretele tantrismului, Ed. Sofia,Arad, 1993;)28 Taoismul crede că actul sexual obişnuitdăunează sănătăţii, reducând de fiecare datăviaţa cu un an de zile, dar totodată căabstinenţa este împotriva naturii, împiedicăYin-ul şi Yang-ul să se răspândească înorganism şi să-l traverseze. Dacă precauţiilesunt îndeplinite, magia erotică serveştepăstrării stării bune a organismului.Călugării taoişti îşi atribuie capacitatea de apractica actul sexual în conformitate curegulile profunde ale doctrinei, şi îl folosesc„pentru a determina esenţa să revină şi sărepare creierul”, dobândind astfelnemurirea. (vezi: Alexandrian, op.cit., cap.8)