LUNA MAIE luna când sunt flori pe plaiCe-ndeamnă grabnic la iubire,Și-i luna viselor când maiSperăm la câte-o ieftinire!REȚETA IEȘIRII DINSPITALE o hârtie ce-nglobează:Parafa, semnătura, dataȘi care se eliberează,Doar dacă ai plătit COPLATA!ADERAREA LA U.E.Românul s-a aliniat,Enorm își prețuiește vatraȘi-n rândul lumii a intrat…Din cea de-a treia în a patra!POSTUL PAȘTELUIE post cu multe rugăciuni,Mătănii, spovediri, iertareȘi-atunci când nu se spunminciuni…Dar cei de„sus” au dezlegare.LA ÎNVIERESperanța-n suflet va renașteUniți în jurul unui cleric,Primind lumină toți de Paște,C-am stat destul în întuneric!DE PAȘTE, PRIN MAGAZINEAzi oamenii din tot orașulSe-agită: Vine Iepurașul!Dar când la prețuri ei privescToți iepurește o zbughesc.FRUNZA, DESTINAȚIEE-a pomului „bucătărie”În care seva se prepară,A fost a Evei lenjerie,Iar astăzi este brand de țară.PERSONALIZAREIubita e ca o lalea,Ca un bujor bogat, frumos,E o gingașă viorea…Dar și un trandafir… spinos!UNUI GIMNASTSă-i spun, atât mi-a mai rămas,De când din sport făcu un țel:El doar la „paralele”- i as,Că-n rest, cu toate-i paralel!SUPERSTIȚIOSULLEGUMICULTOREl cultivă păstârnac,Roșii, vinete, spanac,Dar de-o frică nefirească,Sfeclă nu, să n-o sfeclească!SCOPUL HĂRNICIEIAlbinița iute zboară,De cu zori și până-n seară,Ca să-i facă, permanent,Trântorului trai decent.OMUL ÎN ÎMPĂRĂȚIATIMPULUIEl, omul știutor de carte,Ocupă locul său aparteȘi-i un segment din infinit,Iar ca segment, e mărginit.SONETUL PĂDURIIPădurea e izvor de sănătateDin care-ar trebui să bem întruna,Îl luminează Soarele şi Luna,E nesecat din vremi îndepărtate.Mirobolante plante-i ţin cununa,Copacii-s scut ca zidul din cetate,Iar cântătoarele viu coloratePrin trilul lor inundă văgăuna.Sub strălucirea miilor de steleJivinele, pân` se revarsă zorii,Aleargă iute, cât e noaptea-ntreagă,Se hârjonesc, dar asta nu e şagă,Fiindcă se mănâncă între ele,Dar nu, ca de o vreme scriitorii.*DIN BUCOVINA CĂTREBUCOVINAE despărţită-n două BucovinaDe o fâşie ce-i adânc brăzdatăŞi peste care nu se trece, iată,Decât prin vama rece, bat-o vina!80Aceeaşi mămăligă-i mestecată,La fel de aurită e făina,Cam la aceeaşi oră este cina,Dar nu e toată lumea invitată.E trist, mâncăm la mese diferite,Deşi ne-adună Creangă, EminescuŞi Putna, Ştefan Vodă,Porumbescu.Cum azi nici moartea nu ne maidezbinăŞi aburesc bucate felurite,Poftim la masă-ntreaga Bucovină!RONDELUL PAPUGIULUINicicând nu este prea târziuCând vrei să faci un bine-n lume,Sunt vorbe vechi şi nu sunt glumeCe se transmit din tată-n fiu.Aşa-i la toţi cei cu renume,De la cel blond la tuciuriu:Nicicând nu este prea târziuCând vrei să faci un bine-n lume.Dar este câte-un papugiuCe are-o datorie-anumeEl o şi trece la „postume”,Aflând de fapt ce toţi o ştiu:Nicicând nu este prea târziu.VASILE LARCO
Prezenţe româneşti:Smulşi din patria lor, armenii aufugit care încotro. Au traversat deşerturi,au străbătut continente, oceane şimări. Au luat-o spre est şi spre vest,către nord şi spre sudul îndepărtat.Cei rămaşi în viaţă, cu şi fărăfamilie, s-au împrăştiat pe întregulglob pământesc căutându-şi un colţliniştit, o bucată de pâine, un refugiu.,,Cartea şoaptelor'' e un adevăratstrigăt al acestui popor a căruitragedie e descrisă pagină cu pagină,rând cu rând, ba chiar multe dinfaptele celor disperaţi le-am imaginatîntre rândurile bine scrise de unul dinnepoţii care a crescut şi a cunoscut oalinare caldă în casa bunicilor.Armeni sunt pretutindeni. Generaţiinoi. Amintiri vechi. Amintiri dintrecutul îndepărtat care trec de la ogeneraţie la alta. Uniţi. Risipiţi.Visători. Luptători. Păstrători aimoştenirii milenare. Veghetori aitradiţiilor care s-au perpetuat de la ogeneraţie la alta. Ani după ani.EI NU UITĂ, NU IARTĂ.Câte generaţii... două patrii... unasingură e cea adevărată... cea de undeau fost alungaţi! Aceea unde s-apetrecut marea urgie... holocaustularmenean! Omorâţi, schingiuiţi,îngropaţi –neîngropaţi. Peste ani,secole, armenii rămân un popor.Se caută unii pe alţii - de generaţii.Se zbat. Luptă uniţi - dar nu laolaltă.Drumul nu-i neted. E bolovănos!Drumul e unul. Şi ei cred în acestdrum. Tineretul e viitorul.Nu vorbe... fapte!,,Cartea şoaptelor'' e strigarea lungă,puternică, prelungă! Nu e o tânjire.E o răbufnire. Poate un semn?!Poate un îndemn!?,,Cartea şoaptelor'' e scrisă cu atâtacăldură sufletească, pricepere, documentaţieîncât devine un mesaj! Unstrigăt care răscoleşte suflete şisimţuri, care îndeamnă, încurajează!,,Cartea şoaptelor'' e istorie, folclor,povestiri. Iar povestirile nu rămânsimple desfăşurări ale unor întâmplări.Povestirile sunt amintiri selectate,concentrate. Ele sunt apele a cărorizvoare rămân vii de-a lungul vremii,izvoare puternice de unde pornescapele învolburate, clocotitoareşi se revarsă în râuri, fluvii care trecdintr-o ţară în alta, dintr-un continentîn altul. Apele sunt învolburate şi, dincând în când, ele se revarsă. Ici coloai potenţialul unor inundaţii.Istoria e povestită cu căldură. E-xemplificarea susţinută, argumentată.Istoria poporului armean care secufundă în vremuri unde ura era dusăpână la sângerare, ura care nucunoaşte margini. Pofta de sânge careclocoteşte. Spumegă. Ura în faţacaimacanilor turci, acelora care aucomis crime... Genocidul sec. XIX.Perfidia turcilor şi nu mai puţin aruşilor!!! Am ajuns la pag. 521 avolumului şi am simţit necesitatea dea mă apleca din nou peste paginilevolumului. Simţeam necesitatea de alega evenimentele; să dezleg drumullung al eroilor, să străbat cu ei locurileîntortocheate ale ţărilor pe undeau ajuns, să respir aerul munţilor, alapelor învolburate. Să beau din apeleizvoarelor nesecate. Să ascult, săreascult glasurile care răbufneauparcă din ce în ce mai dârze!(...)Am citit <strong>pentru</strong> întâia oarăaceastă istorie a armenilor, pe care, pedrept cuvânt, Varujan Vosganian onumeşte o înşirare întâmplătoare :-Întâmplări pe care le-am evitat-Întâmplări pe care le-am aşteptat-Întâmplări care i-au luat total penepregătite.Această cronică a faptelor neaşteptatepe care bătrânii - care nu erauîncă aşa de bătrâni - le-au povestitprecizând date şi fapte - de la sfârşitulsec. XIX, când otomanii au masacratde-a latul şi de-a lungul Anatoliei dela Trabizonda şi până la Adana.Unul din personajele povestirilor vaexclama: ,,Prea mult sânge!'',constatare pe care a făcut-o unul dinbunicii autorului încă în anii ,,cândşuvoaiele de sânge nu umpluserăsuficient pământul” - după cum vomvedea în continuarea lecturii.Cu toate că povestitorul V. Vosganians-a născut în 1958, are prilejul săasculte din gura bunicilor şi străbunicilorlui, a preotului, clopotarului dela biserica armeană din Focşani, cât şide la o seamă de rude, despre suferinţelepoporului său; să privească fotografiileautentice păstrate cu grijăde membrii societăţii armene, să asistela conversaţiile din biserica armeanăde la Focşani, între preot, străbunicul,bunicul său şi alţi membri aiacestei comunităţii.Cel care scrie rândurile de faţă aînvăţat, cel puţin paralel, din folclorulbogat, din tradiţiile poporului armean81păstrate peste generaţii, aşa precumne sunt înfăţişate.Cel care semnează cronica de faţăva sublinia doar parţial o parte dinsuferinţele, catastrofele dar şieroismul poporului armean.Popor a cărui fapte eroice cât şieroii sunt descrişi, înfăţişaţi într-unmod demn de faptele lor.Nu consider, la fel ca autorul:,,Cartea şoaptelor'' nu este o istorie, cio înşiruire de povestiri a căror eroi nesunt plăsmuiţi în mod autenticUnul din aceştia e Misak Torlakian,care relatează despre timpul în care adomnit Abdul Hamid, când au fostdeclanşate primele masacre dinImperiul Otoman. Acestea au începutîn Trabizonda, răspândindu-se pânăîn sud la Adana. Acest prim masacrue datat 2 oct. 1895. Numai dupăcâteva zile, la 5 oct. 1895, reprezentanţiiAngliei, Austro-Ungariei,Belgiei, Spaniei, Franţei, Greciei,Itali,i Persiei şi Rusiei s-au adresatvaliului Kadri Bez din Trabizonda,cerând să pună capăt masacrului şi săprotejeze populaţia armeană. Listanominală prezentată de episcopiiarmeni, cel ortodox şi cel catolic,precizează că s-au omorât 591 dearmeni şi 81 de săteni, iar la acestease mai adaugă jafurile şi pagubele.Acest eveniment sângeros nu a pututfi şters din memoria, sufletul şisângele vreunui armean, ci şi-a găsitadepţi ai răzbunării, ai plăţii cu procente,a tinerilor care în acele vremurierau fiecare foarte tineri sau chiarcopii.Firul povestirii se opreşte în 1915,când izbucneşte războiul ruso-turc.Cartierele armene au fost pustiite,părăsite, răscolite. Mii şi mii dearmeni au înroşit cu sângele lor apeleEufratului şi câmpiile de la margineadrumurilor ori gropile comune de laDeir-ez-Zor. Femeile au fost separatede bărbaţi şi de copii, fiind sugrumateşi aruncate în mare.Cu toate că în 1919 Curtea Marţialăi-a condamnat pe conducătoriimasacrului, aceştia din urmă aupărăsit imperiul.Şi iată că, după un secol, nepoţii şistrănepoţii se mai caută unii pe alţii.Unii s-au găsit, alţii sunt încă încăutare. Din mijlocul armenilor, de-alungul anilor s-au ridicat noi conducătoriprecum generalul Dro, s-auformat organizaţii ca ,,Federaţia Revoluţionarăarmeană'', care a avut →PAUL LEIBOVICI
- Page 4 and 5:
„Cât de interesant este faptul c
- Page 6 and 7:
- Cu mulţi ani în urmă, pevremea
- Page 9 and 10:
Alexandru Ioan Cuza, în judeţul I
- Page 11 and 12:
stăm la o cafea cu Dumnezeu, totti
- Page 13 and 14:
Ne dădeam zilnic mesaje, peinterne
- Page 15 and 16:
(IV)Aceste mişcări, poetul va fi
- Page 17 and 18:
(II)ELCircuitul epistolar dispareco
- Page 19 and 20:
Privită în totalitate şi în evo
- Page 21 and 22:
propusă: „Dacă ai fi şi acuma
- Page 23 and 24:
Dintre marii oamenide cultură pe c
- Page 25:
(II)În cele ce urmează, ne vom re
- Page 28 and 29:
(VII)Denis de Rougemont vede înace
- Page 30 and 31: Este tocmai cel care încearcă, ş
- Page 32 and 33: (I)Sunt născută la Bucureşti, la
- Page 34 and 35: Folosirea cuvintelor cu aplicabilit
- Page 36 and 37: Cronica literarăDedicat celor doi
- Page 38 and 39: Deși de dimensiuni mai reduse înr
- Page 40 and 41: Afirmat ca spirit enciclopedist,pro
- Page 42 and 43: Reeditarea operei istoriologului,al
- Page 44 and 45: Uneori sunt urmărit de o serie de
- Page 46 and 47: tru cel care doreşte să păstreze
- Page 48 and 49: denotă calităţi şi trăsături
- Page 50 and 51: Codrinei,Târziu, dar nu prea, îţ
- Page 52 and 53: Poeta Ana Zegrean propuneîntâlnir
- Page 54 and 55: LUMEA VĂZUTĂ DIN TURNUL CHINDIEII
- Page 56 and 57: OAMENI PE CARE I-AM CUNOSCUT(3 mai
- Page 58 and 59: îngerul Lui și m-a luat de la oil
- Page 60 and 61: 2008, sub titlul „Vinul de piatr
- Page 62 and 63: mult mai veche, dacă ea coboară s
- Page 64 and 65: Dar ce alarmă din abis s-a auzit?
- Page 66 and 67: Jurnal(VII)După ceva timp, autobuz
- Page 68 and 69: (De ce privighetorile nu cântă î
- Page 70 and 71: Ancheta „Vatra veche”Ca să aju
- Page 72 and 73: Jurnalul meu indian(XXIX)Martie 201
- Page 74 and 75: În apropiere de Santa Clara,Stanfo
- Page 76 and 77: După ce Costin încercase și apro
- Page 78 and 79: Eminescul meu! Aștept cu mare ner
- Page 82 and 83: menirea de a aduna voluntari cu car
- Page 84 and 85: PoemÎn rana mea nu poate locui ori
- Page 86 and 87: Literatură şi filmA fi sau a nu f
- Page 88: Luminiţa Gliga, „Peisaj interior