Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

Acorduri subiective de lectură peclaviatura timpului în trilogia„Blestemul” de Ovidiu Vasilescu 30„Există o mână nevăzută, neştiută,mai mare şi mai puternică decât voinţanoastră, care ne va ţine împreună înaceastă frumoasă robie! Există o taină,care trece dincolo de puterea noastrăde înţelegere, care pune sufleteleperechi aşa... cum ai pune două cireşela un loc, şi cu acest gest magic, amplu,dar necunoscut nouă, ne umple dedragoste, cu aceeaşi uimitoare şineclintită voinţă, cum umple strugurii şipiersica de soare.” Iată condeiulscriitorului cum şerpuieşte parcă mânatde forţa Marelui Artist şi, ca pe un luciual apei, aşterne trăirea tainică a dansuluisufletelor pe scena princiară a spectacularuluivieţii. Ca magice ferestre dintr-uncastel aristocratic, deschizându-sedimineaţa spre grădină în mijirea zorilorse desfac petalele acestei cărţi spre aoferi miresme iubitorilor de frumos!Dacă eşti pregătit să treci pragul acesteicărţi, Cititorule, te avertizez că veidescinde într-o grădină nobilă, aşadar,te rog îngereşte, înainte de a păşidincolo de porţi, şterge-te pe picioare şilasă noroiul în lumea din care ai plecat;pentru că ceea ce începe dincolo esteartă: „numai oamenii sensibili,spirituali se emoţionează în faţaartelor, indiferent cum ar fi ele. [...]Poate misterul, harul tainic al artiştilorşi al artei, în general, ne dau fiorinecunoscuţi, emoţii pe care nu le putemstăpâni.”Trilogia „Destinul” a lui OvidiuVasilescu care îngemănează volumele„Jocul destinului”, „Paradisul nefericiţilor”şi „Cybill”, reprezintă o cronicăde familie care surprinde, pe parcursula patru generaţii, ascensiunea şideclinul familiei Tunner, o apreciatăfamilie din Hagenau, deţinătoare a unuiconsorţiu de porţelan şi obiecte casnicenumit„Tunner & Tunner”. Echilibruluifinanciar al respectatei familii din„frumosul şi umbrosul Hagenau” seadaugă şi prestaţia aristocratică,deţinătoare a unor trăsături moraledesăvârşite, o înaltă ţinută de caracter,distincţii care se vor transmise dingeneraţie în generaţie.Scriitorul e preocupat de psihologiapersonajelor, de intimitatea legăturilordintre oameni, de modul cum destinul30 Ovidiu Vasilescu, Blestemul (Jocul destinului,vol. I, Paradisul nefericiţilor, vol. II, Cybill,vol. III), Editura Călăuza v.b. Deva, 2010________________________________modelează viaţa acestora, cum sufletelezbuciumate de valurile vieţii înclină,nebănuit şi sub mirajul incertitudinii –deliciu al sorţii - între măreţie şidecădere, o arcuire sacră între viaţă şimoarte, o dramă a mai multor generaţiicare stă sub semnul blestemului. Acestaeste destăinuit încă de la început.Întemeietorul acestei nobile familii afost Johanne Tunner care, spunelegenda, şi-a ucis comandantul, iar acestfapt va supune trei generaţii la rând prinforţa blestemului: acela că toţi membriifamiliei vor muri de o moarte violentă.Fiul generalului, Wilhem Tunner, renumitjudecător al tribunalului din Hagenau,şi-a găsit sfârşitul căzând pescările tribunalului, Ludwig, fiul său, eucis în trăsură de către doi tâlhari, pecând se întorcea acasă de la fabrică, altmembru al familiei va suferi de un atacde cord, altul de alienare, soţia acestuiase sinucide. Fiecare se stinge înainteavârstei de 70 de ani, împlinindcumplitul blestem.Primul volum, „Jocul destinului”,urmăreşte, pe fondul dezvoltării fabriciide porţelanuri, ascensiunea investiţiei înera capitalismului, marea dragostedintre Gerhardt şi Helga, care sfârşeşte,ca toate relaţiile din roman, în căsătorie,simbolizând pecetea moralităţii şidecenţei, care conferă familieistabilitate: „Acesta-i semnul familieinoastre: statornicia.”Dragostea este liantul suprem, mareledar al omului care înnobilează:„Dragostea este sentimentul cel maiînalt la care poate aspira omul, cea maievoluată creaţie universală. Unsentiment care dă naştere altorsentimente nobile, cum ar fi iertarea,îngăduinţa, toleranţa şi nu în ultimăinstanţă, compasiunea, care va crea osolidaritate umană, mai puternică decâtorice forţă care ar încerca să o47despartă. Da, numai iubindu-se,omenirea a reuşit să execute acel marştriumfal prin care a trecut de la grotelereci şi neprietenoase la clădirileridicate după ultimele noutăţiarhitecturale. Dragostea, asemeni uneimuzici bune, ascultată în singurătate,are potenţa să ne ridice în sublim, să neemoţioneze şi să ne ducă până lalacrima bucuriei.”Romanul are frumoase pasajemoralizatoare, care educă şi formează,de aceea putem spune, într-un anumitcadru, că el se încadrează în ceea cenumim bildungsroman: „Viaţa-i o tainăfoarte adâncă pe care, dezlegând-o, nufaci decât să-i descoperi adâncimile”.Se simte un anumit suspans, care aremenirea de a contribui la dinamizareacategoriilor spaţio-temporale, pentru ainduce un aer de miraculos, de acontribui la crearea atmosferei, toatecondimentate de un fior gingaş alrelaţiei dintre bărbat şi femeie, legaţiprin inocenţa iubirii: „Tu eşti pasăreafrumuseţii, care zboară rotund pesteinima mea neobosită.‖ Aceastădeclaraţie de dragoste m-a dus cugândul la un poem magistral al mareluipoet Rabindranath Tagore: „inima mea,pasăre din sălbăticie, şi-a găsit cerul înochii tăi.” Intensitatea trăirilor şifrumuseţea iubirii fizice sunt redate încarte prin subtile rânduri în care dorinţaiese din cuvânt şi se umflă ca marea îndulce furtună; exprimarea erotică însăeste ţinută în braţele decenţei: „sânulacela fierbinte ca un bulgăre de magmăvulcanică abia eruptă, tremura măruntîn palma lui neprefăcută...[...], sânul eirămas liber, în bătaia roşie a Lunii,părea un superb ciorchine de struguri,umezit de rouă.”Viaţa familiei începe într-un ritmaristocratic, dovedit prin comportamentşi limbaj, prin eleganţa caracterului.Personajele au ocupaţii nobile:muzica, filosofia, literatura, artele îngeneral. Timpul cerne majestuos, caîntr-un salon nobiliar un ceas măsoarătrecerea într-un acord al eleganţei.Ritmul aristocratic creează o atmosferăaparte: mişcările sunt tacticoase, grabanu îşi află rostul, e importantă repauzarea,masa, îmbăierea, plimbările,timpul petrecut cu tine însuţi; aşadarpersoane distinse, cu un comportamentnobil, mereu îngrijite, în comportare şilimbaj, având o atitudine sobră,moderată. Se observă o relaţie elegantăşi cu semenii, cu localnicii, cu lucrătoriidin fabrică, cu servitorii. Chiar şi învâltoarea pasiunilor se regăseşte un uşorfrâu de cumsecădenie care struneşteîntru păstrarea unui echilibru care →LÖRINCZI FRANCISC-MIHAI