Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

Urmând logica ideii, ajungi laconcluzia că viaţa este o tablă de şahpe care se joacă o unică partidă carenu mai poate fi reluată în intenţia de agăsi o altă soluţie.Unei răscruci dramatice din viaţăi-ai putea face faţă opunând vieţiivisul. Visul nu ca resemnare, carefugiu, ci visul ca speranţă. Aceastăsoluţie o ilustrezi prin povestireaStăpînul domeniului, poate cea maipoetică scriere. Am subliniatvocabula pentru a marca disticţiadintre poetic şi sentimentalism.Povestea e construită pe motivuloglinzii. În faţa ferestrei visândparadisul, eroina se opune realităţiidure care a condamnat-o la “fotoliulruland” călcând sentimente şi eticaumană: “Când te gândeşti că voiam oviaţă lângă el, iar el după ce mănenoroceşte în accidentul acela demaşină nu mai vrea nici să mă vadă.Cică nu-i trebuie o nevastă şchioapă.Mărgăritare pentru porci.” Morala:visul (voinţa, speranţa) te poate ajutasă depăşeşti accidentele vieţii.Problemele morale ale vieţii leilustrezi şi prin câteva povestirifabule:Câinele, Motănel, Iubire,temele lor fiind bătrâneţea şisingurătatea, augmentate de cei dinjur care te consideră o povară.Prozele pe care le-am trecut înrevistă confirmă ştiinţa ta de a realizaceea ce spune sintagma multum inparvo.Dodi (pentru mine un numeaproape de nedigerat) este o sagaconcentrată a două destine care seîntâlnesc şi se confruntă (vezi mai susfatuum şi jocul de şah). Am reţinutmotivarea veridică istorico-socială şipsiho-caracterială a personajelor.Fabula nuvelei e structurată în douăpărţi. “Ruptura” epică schimbă şiritmul şi tehnica narativă. În primaparte, în prelungirea realismuluiclasic, prin procedeul rezumatului,pezinţi ascensiunea socială a unuiRastiniac maramureşean. În partea adoua, povestea Mariei după alungareaei din pradisul iubirii se derulează înalt ritm prin “rupturi” în cronologie.Această parte pune mai pregnat înevidenţă ideea subterană a poveştii:viaţa se consumă dramatic în coliziuneadintre două forţe, ceasul de susşi ceasul de jos. Între părţi există orelaţie de simetrie, dar nu numaiformală, ci şi de sensuri. Astfel, luiAugustin, din prima parte, tata luiDodi, copilul familiei, îi corespundeîn partea a doua Păpuşa, ţiitoarea luiBebe, copilul capitalei (altă familie).Din altă perspectivă, Bebe seamănăcu Augustin din vremea tinereţii.Deosebirea dintre ei ar fi următoarea:Augustin este făcut “om nou”, pecând Bebe este născut “om nou”.Nuvela conţine două biografii ratate,cea a lui Augustin prin suficienţă,compromisuri, laşităţi, şi cea a Marieiprin persistenţa în speranţa, în pragulabuliei, că poate anula - uita stigmatul“fiică de condamnat politic”.Întrebarea generată de situaţiaexistenţială şi care îşi caută răspunseste, dacă am citit bine, următoarea:câtă vină pentru ratare revinesistemului şi câtă individului?Compoziţie de mai, acrilic pe pânză______________________________Familia lui Augustin reproduce lascară mică societatea “anilor şaizeci”,supusă controlului puterii. Tata esteforţa directă, brutală, este dogma;mama (negociatoarea) ilustreazăcealaltă faţă a puterii, cea amăgitoarecare manipulează prin “umor”,“drăgălăşenie”, “tact”, “diversiune”(termenii aparţin textului). Dardincolo de semnificaţia lor simbolică,Augustin şi Olivia sunt individualităţi“în carne şi oase” cu aspiraţii, dar cumulte slăbiciuni, mai mici ori maimari (mediocritate, egoism, laşitate,compromis). Conflictul l-ai costruitetajat: ideologic (individ/istorie,conştiinţă/ “prudenţă”, părinţi/ copii)şi moral (supunere/ libertate, curaj/laşitate, principii/ compromisuri.Acest complex problematic îl ilustreziprin una din temele tale preferate,familia. Sub lupa întrebătoare mai puio problemă cu miez: copiii trebuie saunu să fie epigoni ai părinţilor, iarvinovăţia este ereditară?51Dincolo de valoarea de mitpoetic, cuplul primordial ar trebui săfie, în viziunea ta, o componentăintrinsecă a familiei. Cuplul Dodi şiMaria este alungat din paradis şidistrus nu de Dumnezeu, ci deputerea familiei (a societăţii răuîntocmită).Ca şi subiectul, şi personajele(am în vedere pe Augustin şi peMaria) le-ai conceput, pe de o parte,în tradiţia realismului clasic (Augustinîn primul rând), iar pe de altăparte, în linia modernismului analitic(Maria în primul rând). Augustin esteun Rastiniac maramureşean căpos şiharnic care coboară de la munte şi,ajuns la oraş, îşi spune inter nos. Întradiţia noastră literară este un DinuPăturică care trece prin două sistemeideologice şi sociale diferite reuşindsă se adapteze fiecăruia. Tot ceea cereprezenta un potenţial pericol pentruascensiunea şi apoi stabilitatea sa esteignorat şi înlăturat din viaţa sa:“Strângea din dinţi: nici film, nicifemei[…] În lumea aceea în care elvenea de la cel de mai jos, trebuie săfie atent cu toate cele […] El nu aveatimp de lucruri de prisos.”Ai înzestratpersonajul cu o ambiţie şi dârzeniedemonice. Prima parte a visului săuse împlineşte: “Încet-încet viaţa lui seîmblânzise după ce ajunsese medicspecialist în oraşul de provincie. Nurâvnise mai sus şi bine făcuse.Curând, ocupă un loc onorabil înierarhia locului.” Sper deosebire depersonajul lui Balzac ori de cel al luiFilimon, al tău, mai ales după ceajunge în “anii şaizeci”, nu aspiră la opoziţie supremă. Ceea ce îlcaracterizează ca trăitor în “aniişaizeci” este frica de a ieşi din celulafamiliei. Toată starea socială şimorală în care se simte mulţumit osugerezi, inspirată, prin simbolul“Wartburgul albastru”. Când a crezutcă s-a împlinit social şi profesional,Augustin trece printr-o criză…hormonală, îşi permite “să serelaxeze, să privească în jurul său[…], îşi permise să se îndrăgostească.”Ai avut o intuiţie de prozatoranalitic. Augustin trebuia să-şiconsume criza de creştere peste care asărit în tinereţe. Frustrările izbucnesccând te aştepţi mai puţin. Ironic, îl puipe Augustin, în plină maturitate biologicăşi socială, să facă “greşeala” pecare o reproşează despotic fiului săuaflat la vârsta adolescenţei. Instumentezibine biografia morală a →