Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

ION VINEA, Opere, vol. IX, Publicistica (1932-1934)Ediție critică, note și comentarii de ELENA ZAHARIAFILIPAȘ și MAGDALENA RĂDUȚĂ, Fundația Naționalăpentru Literatură și Artă, colecția Scriitori români, București,Muzeul Național al Literaturii Române, 2012.Adunarea într-o carte și comentarea argumentată aarticolelor marilor scriitori, risipite prin publicațiile altortimpuri, este o muncă științifică de mare finețe și efort,apreciată azi în special de către cercetători și studenți și de oextraordinară importanță pentru păstrarea și evidențiereaspiritualității românești.Continuând seria operelor lui Ion Vinea, doamna prof.univ. dr. Elena Zaharia Filipaș, asociind aici o tânărăcercetătoare, publică acum al șaselea volum de publicistică,după cele de literatură propriu-zisă. După cum precizează înNota introductivă, Ion Vinea editează în această perioadăziarul politic, social și cultural „Facla” și colaborează la„Progresul social”. Tipărirea acestui volum a necesitateforturi de corectură, opțiunea pentru anumite forme lexicaleutilizate de autor (avantgardă, cohesiune, hirurg, quantum,pathefon, șomeur, technician), păstrarea unor dublete,selectarea unor articole semnate cu inițiale sau cupseudonimele Dr. Iova, Dr.Caligari, Aladin ș.a.Dintre articole, multe redactate într-o tonalitatevehementă, de susținător al stângii, sau ironică, pe temesociale și politice, am ales câteva, cu tentă culturală saureferitoare la personalități culturale.La împlinirea a o sută de ani de la publicarea romanuluiRoșu și negru al lui Stendhal, Vinea spune că romancierul seplictisea, la Triest, și a cedat, pentru 1 500 de franci, dreptulde editare a primelor două ediții, ivind o carte unanimapreciată de cititori, însă care a trezit mari valuri de contestaredin partea unor critici. Astfel, academicianul francez Carocontestă aparentele „contradicții psihologice”, ca și„extremismul personagiilor, fățărnicia și cinismul îngrozitorpe care-l atribuia lui Julien Sorel”. Însă Vinea îl admiră peStendhal, afirmând că romanul îl reprezintă pe autor și secolulsău, plămădind un erou după asemănarea sa, adică timid, de oascunsă violență, cu dorințe imense și o nepăsare prefăcută.Un roman cu o mare putere de viață și de acțiune, „stea fixăpe firmamentul literaturii mondiale”. Vinea condiționeazăsocial construcția romanului, arătând marele ecou alpersonalității împăratului Napoleon Bonaparte asupraeroului, condiționarea față sursa de inspirație, un evenimentreal, cu un țăran executat pentru crimă, dar cu interpunereascriitorului între faptele existenței și scrierea livrescă și„uimitoarea proiecțiune a unei stări sufletești colective,concentrate într-un personaj de roman”. Mai observăcontradicțiile personalității lui Stendhal, împrumutate erouluisău, o logică riscată, cu mult neprevăzut, care îl atrageîntotdeauna pe cititor. Ca interlocutor ideal, Stendhal îșiasigură nemurirea („o trainică supraviețuire”).În alt articol, apreciază, la jubileu, ziarul „Universul”,care a sprijinit cauzele drepte, contribuind la prestigiul preseiromânești, chiar dacă a avut, uneori, opinii divergente.Apreciază efortul redactorilor, realizarea pe tărâmul muncii,propagarea culturii. Luigi Cazzavillan a reușit să scoată unziar pentru popor, citit pe tot cuprinsul țării, în situațiaexistenței analfabetismului rural, luminând masele chiar maimult decât de la catedră, apreciază jurnalistul Ion Vinea.Preluând un articol din ziarul „Dreptatea”, scrie, în altetrei articole, diatribe contra lipsei de interes pentruRadiodifuziune, unde s-au suprimat concertele simfonice,piesele de teatru, comediile muzicale, dezvoltându-se numaiprogramele de plăci de gramofon, iar revista „Radiofonia” afost compromisă, nemaiservind intereselor publicului. Ultimuldintre aceste articole aduce în prim plan figura lui AdrianManiu, „scriitor și poet cunoscut în această țară”, care, prinînscenarea neputinței de a rezolva sarcini nerealiste, esteconcediat de la Radiodifuziune de către „bicisnicul și ignarulMavrodi, acest imund parazit, această rușinoasă lighioanăcuibărită în cele mai de seamă instituții românești de cultură,pe cari le infestează cu suflul unei imbecilități agresive și cusecrețiunea descompunerilor lui fizice și morale.”Intenția guvernului de a reduce șomajul intelectual prinreducerea numărului studențimii e condamnabilă, măsura implicândrestrângerea învățământului secundar și reducerea accesuluila instrucție și cultură. „Nu sporind numărul semidocțilorși al agramaților și împuținând pe al savanților se poatenimici șomajul intelectual”, scrie gazetarul, adăugând că enecesară o schimbare de mentalitate: cultura adevărată și largdifuzată, prin ridicarea nivelului cultural al poporului, numită„aristocratizare” de către filozoful socialist Georges Palante.Același „politician incult”, Mavrodi, este ținta ironiei șipersiflării, până la atacul jurnalistic violent, dezvăluindu-i-seascensiunea neverosimilă până la funcția de secretar de stat laun nou „minister al propagandei”: „de când purta halebarda înculisele Teatrului Național din Iași și până ce a înșfăcat de oureche de faianță intimul recipient al oamenilor cu situație”.Prin contrast, susține Vinea, primejdia inculturii a fostsesizată la nivel înalt, de către regele Carol al II-lea, care areunit în frontul culturii mari autentici intelectuali: PaulZarifopol, Rosetti, Condiescu, Arghezi, Rebreanu, Maniu,Galaction, Rădulescu-Motru, Sadoveanu. În timp ce „d.Mavrodi își sapă galeriile sale culturale pe sub pielearăbdătoare a țării, se cuibărește și prosperează...”Opiniile lui Ion Vinea se schimbă, uneori. Dacăîntoarcerea și acțiunile regelui Carol al II-lea sunt salutate întoate articolele cu entuziasm, față de omul politic NicolaeTitulescu atitudinea critică se mai domolește, cu ocaziareluării relațiilor cu marea putere de la răsărit, cânddiplomatul a avut un rol important. Vinea îi critică pe liberali,dar pentru țărăniști are și, puține, cuvinte de apreciere. Îndomeniul social și politic, uneori se înșală sau dovedeștenaivitatea ziaristului încrezător în idealuri de egalitate,dreptate socială și viață în armonie, inclusiv între țări. Crede,de exemplu, că schimbarea unui partid cu celălalt ar rezolvaproblemele țării, enunțând stratificarea socială conformideologiei sale: țărani, muncitori și intelectuali. Emite ideeaobținerii bunei vecinătăți a țării, cu stingerea diferendelor,inclusiv teritoriale, tranșată printr-o diplomație mai maleabilă,contrazisă de evoluția evenimentelor istorice cu puțin deînceperea celui de al doilea război mondial.Numeroase personalități ale vremii apar în articolele luiIon Vinea, jurnalistul neiertându-le greșelile sau apreciindu-leprestația: Iorga, Manoilescu, Argetoianu, Hitler, Mussolini,Roosevelt, Zelea Codreanu, Tătărăscu, regele bulgar Boris.Acest nou volum de publicistică aduce în fața cititoruluio lume dispărută, care seamănă, în multe privințe, cu lumeade astăzi, întocmirea culegerii de articole fiind o întreprindereștiințifică de mare acuratețe, incluzând o muncă susținută înarhive și biblioteci, răsfoind sute și mii de ziare și revistenecunoscute astăzi, selectând titluri, coroborând date șievenimente, redactând note și comentarii pertinente. Astfel,se oferă o imagine completă a unui scriitor care a lăsat urmeimportante, vizibile până acum, în literatura română.CORNELIU VASILE22