Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

cunoscut clivajul dintre manifestărileartistice şi marile descopeririştiinţifice ca fiind expresia unuiantagonism ireconciliabil. Cu toateacestea, oamenii de ştiinţă, asemeniartiştilor, recunosc existenţamanifestării divine în viaţa noastră.Cum receptezi acest aşa-zisantagonism, privind în congruenţaaceluiaşi rezultat, dintr-o polaritatediametral opusă?– Înainte de a fi scriitor,cercetător, artist,…. fiecare este omşi, mai mult sau mai puţin, crede întroforţă divină, supranaturală. Esteinteresant de observat experienţaoamenilor cu religia, ce a ajuns săînsemne religia pentru mulţi. Cred că,până la un punct, ştiinţa şi religia seîmpacă bine. În secolul 21, oameniiprivesc religia într-un mod diferitperioadelor anterioare, iar ştiinţa aînlocuit convingerile puternice despremisterele religiei, materialismul adevenit mai important în vieţilemultor oameni. Nu au dispărut însăreligiile puternice în care practicanţiiîşi dedică viaţa lor practicilorspirituale.Se pare că, asemeni culturii,practicile religioase sunt dependentede aspectele sociale, de regiunilegeografice, de diferite elementeprezente, de anumiţi factori.-Printre altele, ştiu că ai fostprezentă cu câteva lucrăripersonale la o expoziţie înExtremul Orient, în Japonia. Poţisă ne relatezi câte ceva despre aceaprezenţă a ta la acel eveniment?– Se întâmpla în 2004, când amfost selectată să particip la o expoziţieromâno-japoneză alături de alţi artiştiromâni, membri ai Uniunii ArtiştilorPlastici, la Tokyo Metropolitan ArtSpace. Rămâne ca un eveniment importantîn cariera mea artistică, la întoarcerealucrărilor primind şi catalogulîn care, cu bucurie, mă aflu şi eu.-Multe dintre tablourile tale auadăstat déjà în colecţii particulareîn lume. Cum se vând tablouriledincolo de fruntariile României? Sepoate trăi numai din „lumina”şevaletului?– Este un subiect despre care numiplace să vorbesc, consider arta oformă de a fi, de a comunica, de agândi. Bineînţeles, este bine cândcontemplatorii înţeleg dincolo desuprafaţa unui obiect de artă, cândînţeleg valoarea mesajului unui obiectde artă şi ajung să şi-l dorească într-ocolecţie privată sau atunci cândînţeleg importanţa de a susţine arta.-Eşti membru a Uniunii ArtiştilorPlastici (U.A.P.) din România,al Asociaţiei Internaţionale aArtiştilor Plastici (A.I.A.P.) şi alAcademiei Româno-Americane deŞtiinţe şi Arte (A.R.A.S.A.). Acesteapartenenţe profesionale îţifacilitează / uşurează prezenţa pesimezele internaţionale, ori „greul”pică tot în spinarea ta?– Toate acestea au venit carezultat al pregătirii mele, alseriozităţii cu care m-am dedicatacestui domeniu. Nu le considerniciun avantaj, dar nicio povară.Invitaţiile de a fi prezentă pe simezeledin ţară sau cele internaţionale vin dela sine, ca o recunoaştere a meritelormele. Faptul de a mă menţine sus şidorinţa de a-mi face cunoscut mesajulartei mele mă implică mai mult,acestea atrăgând după sine nu doarsatisfacţii spirituale, ci şi materiale.-Ce alte „orizonturi” prospecteziacum, ce mai „pui la cale”?–Pregătesc o nouă expoziţie. Estevorba tot de un „orizont” plastic. Nusunt superstiţioasă, dar obişnuiesc sădau detalii despre expoziţiile la careparticip după aceea. Nu-mi place sămă laud cu proiecte la viitor.-Dragă Luminiţa, revista„Vatra veche” îţi urează o„petrecere” luminoasă prin viaţă şirodnicie artistică, întru luminileartei şi pacea lumii.– Aceleaşi gânduri vi le dăruiescşi eu şi vă mulţumesc din sufletpentru faptul că-mi trimiteţi lunarrevista dumneavoastră în formatelectronic. De altminteri, la noi încasă revista “Vatra veche” poposeştede mulţi ani. Tatăl meu, poetul IoanGliga, era un împătimit lector alrevistelor “Astra”, “Vatra” şi“România literară”. Toată stimapentru domnul Nicolae Băciuţ, care arevigorat spiritul adevărat al „Vetrei”lui Romulus Guga şi al străluciţilor eiînaintaşi: Ion Slavici, Ion LucaCaragiale şi George Coşbuc. „Vatraveche” de acum devine, de la numărla număr, un adevărat reper al culturiinoastre contemporane. Vă felicit!______Acesta e ultimul gest publicistic pecare Eugen Axinte l-a făcut pentrurevista ―Vatra veche‖, de care seataşase cu devotament şi entuziasm,ca în tinereţe, atunci când a intrat înechipa ―Echinoxului‖ clujean.7SUB PUNŢILE VEGHEITe uită! Rostirea cenuşii s-alegeîn somn plutesc heralzii nuferie timpul să dăm ascultaretăcerii ce zace pe lespedea sură.Sabia zămisliriiasupră-mi va sta.Colbul, adânc. În el piciorul ţi-lscaldăcăci paşii noştri se vor cernepeste cântarele uităriidar, mai ales, ascultă clipa rătăcităpe sipetele grele din care timpu-a curscâmpiile din vaier le vom slăvi cucântec...E timpul când visarea-şi topeşteîn flaute de umbră, iar şirul contopiriiîşi mistuie cântarea.O, sta-vom sub punţile vegheisă dăm ascultaretăcerii ce zace pe lespedea mută.HAVUZURI STRĂVECHIDau nopţile-n pârg. Vâsleşteîn apa memoriei un cântec de sihle.Ca un gest de intimitate – umbrele...de tihna aceasta vânat, păinjenişulce-mi stă împotrivă.Stau sori pe răzoare, ca ieziicând pasc vraja steleitârziu, trag la ţărmuri de frigşi-n dunga tăcerii asculto şoaptă străbate. Şi rostu-i de taină-lîncerc.Floarea de măr şi umbra măslinuluise arată în pace. Celelalte –toate câte sunt – stau mărturie.Doar memoria, numai ea înalţăovaţii…Ascultă. Vieţile noastrescânteiază în strunele harfei.EUGEN AXINTE