PoemÎn rana mea nu poate locui oricineo noua mască drastic riscantăaprinde șanse interpretative <strong>pentru</strong> aînțelege și scapătărecuperând în întregime urmele dinmărunțimesă păstreze versul și contextulploaie de licurici în ceața diminețiideghizată în veșmânte inocenterăsucește ochiiasumând intenția secundă și fracturafecundăși mă întreabă de ce plac explicatelucrurileînca miros a sânge și regretstrecor un decor fără siguranță întrecaricatură și portrettaina e minunată <strong>pentru</strong> că e tainănu se cade deslușită, ea se cere trăităși am să-i caut ritmulsă-l frâng pe cântare și-n formulamuzicală să aud tonul și mesajulvremuind pe ecranul din artere șivenetruda,umbletul ori vitejia nu te facmai breazcând poți trăi o viață fără a fi treazîncă miros a murmur durutpe pânza fără ramă cenușă albă aș fivrutstrecor de luni confesiuni într-un blocde ramurăbandaju-i ca un tăiș ce-ndură arsură încardiogramănu pot să mă astâmpăr deloc și calcpicătura ritmului pe loctimpul urcă cu o piatră de râu șicoboară cu sânge rece pe brâumă gândesc la anii promiși și cumîntizi mâna spre irișicum zboară scurgerea fumului printrecriniiluziile peste orga de luminiîn rana mea nu poate locui oricinenota de la baza neînceputuluieste geamăt de solitudinepoem - din agresiunea degustăriimai am o stea de răsărit la miezulnopțiisă-mi cumpene în raza ei puterea meași-a sorțiipe când destinul troienind tâmplapribeagși eu voi fi înșiruire fără drag să-miscuture curaj în largsă nu-mi pară norocul joc, zarurilehazard și focsă-mi fie haina gândului glas verde lapoarta cuvântuluiși întorcându-mă -n cântare cu valuldintr-o suflaresă cresc un stol de rânduri să areadevărul în scânduriVin FloriilePrin noaptea vișinieȘoptind bujorilor în decolteul de la ieVin FloriileCu Sărbătorile PascaleDin adâncul cerului cu stele albastrecăzătoarevântul de duminicăînfioară castelele de borangicridicând florile spiralatdin izvorul cosmologicpe podul vlăstarilor din Ierusalimchipul spălat de mâna de salciestă într-o rugăciune fără de sfărșittribut întoarcerii din pruncievin Floriilete îmbrățisez luminăcu degete de primăvarăIULIA PAŢIU________________________________________________________________________________________________Nu mai este forma cea caredetermină conţinutul , ci invers.Tensiunile interne sunt cele care,prin cristalizare, fixează învelişulîncetul cu încetul.Întrebare: Pictura ta trebuie interpretatăca “o cale spre Centru” ?Daniela Caraman: În procesul ei,creaţia va semăna cu evoluţiaembrionului care este ex-centrică, şinu va mai aduce deloc cu aceea ainteligenţei, care este concentrică.Pentru ca opera să trăiască trebuie săfie străbătută de un mare suflu, aerulsă circule prin toate elementele care oconstituie , ea trebuie să poată faceconcurenţă unui organism.Embrionul are o şansă pe care pânzanu o are: să se dezvolte conform uneistructuri care este previzibilă, cu toatecă nu-i determinată. Dar pânza, dupăaruncarea sămânţei, nu începe să seînmulţească. Artistul e cufundat întroîncurcătură complet diferită deaceea pe care puteau să o cunoascăpredecesorii săi: nu el e acela careconduce evoluţia operei sale, nici nutrebuie. Singura lui munca,covârşitoare de altfel, constă în a daatenţie tendinţelor pe care operaînsăşi le poate manifesta şi favoriza.Printre trăsăturile care s-au îmbulzitla prima etanşă care va învingeasupra celorlalte şi ce le va antrena pecelelalte sau le va face să dispară ? Laasemenea întrebări nu există altrăspuns decât acela aşteptat de lapată sau linie.Artistul rămâne acela care înfruntândabsurdul şi incoerenţa şi expunândusela cele mai mari riscuri, impuneceva ce seamănă, mai curând cu unordin, un ordin dinamic ale căruitrăsături însemnate se vor manifestamai târziu…84
TeatruPentru omul sfinţeniei, IisusHristos a îngăduit „sfârtecarea” din„Grădina Ghetsimani”, un ţinut alsuspinului, plângerilor şi suferinţeiceluilalt / celeilalte. Pentru IisusHristos, după 2000 de ani, omul încăare pregătită o cruce, iar Iisus Hristosdeşi a sfinţit Crucea <strong>pentru</strong> întreagalume, omul nu ezită să-şi repetepovara deicidului, din cauza sminteliinelimpezirilor luciferice...La Studio „Euphorion” în Cluj,am avut înainte un altfel de manifestal Actorilor înaintea omului. Există înunele piese de teatru atâta tărie amesajului, încât orice deşetăciune arfi în mintea omului şi orice împietrirea inimii ar afla omul, actorii reuşescsă afirme pe Scenă ceea ce lumii îieste teamă, şi anume „Adevărul”.„Cealaltă moarte a Ioanei d'Arc”este o scenă perpetuă, unde cealaltăIoana este „însoţită” de un Hristos,rămas pe Sfânta Cruce adăstând parcărevenirea omului la cele dintâi„inocenţe”. În spaţiul carceral,cealaltă Ioana are punctări„penitenţiale” de tortură fizică şiremuşcări „inexpiabile” de gravurăsufletească. Cealaltă Ioana se aflăîntr-un monolog cu Ioana d'Arc, înfapt un dialog al firii aflate larâspântie de gând, gest şi„mântuire”...Şi Hristos „tace”. „Tace” şi„zace” pe Sfânta Cruce careadumbreşte plângerea celeilalteIoana, penumbreşte ignoranţaoamenilor trufaşi, farisei, ipocriţi şiduplicitari. Şi Hristos „tace”. Nu-Lmai impresionează nici scenasărutului picioarelor <strong>pentru</strong> fiecaredintre cei penumbriţi.El „tace” fiindcă a înCuvântatlumea, dar omul pus-a peceteasângelui peste Cuvânt şi de atuncirostirii i-a mai rămas doar ecoulplângerilor din freamătul Norului totmai răzleţit privirii omului.Hristos a Cuvântat înainteaomului vreme de aproximativ trei anişi şase luni (un teolog ortodox mi-aspus aceasta); mai apoi au trăit întruCuvânt creştinii vreme de 2000 deani, adică ieri, astăzi şi mâine până înApoi. Hristos „tace”, însă creştinii aupurtat Cuvântul, astfel El a fost mereuîn preajma omului...Dacă România pare a fi un cazclinic, omenirea nu a depăşit stadiulcronic, iar Dumnezeu nu îi dă şansenici celui rău „să le rezolve” dacă eleste dezamăgit de în cel hal şi-a ajunsîn sine, Creaţia Sa ridicată din noroi,în amurgul Imnului Împărăţiei, omul.Atunci când Hristos „tace”,Dumnezeu se apropie şi se aşeazăalături de cealaltă Ioana. Astfel apareşi Dumnezeu într-un loc de care nueste „legat” decât poate prin„sfinţenia” Ioanei d'Arc. De aceastădată, fără Arhanghelul Mihail, carelipseşte, din pricina iuţimii sale ladezamăgire. Un Dumnezeu uşor„prins” de „o zăpăceală”, care nudovedeşte slăbiciune, ci mai repedesmerenie (refuzată de om / carelipseşte omului). Cu veşminteapostolare, Dumnezeu vine spreredescoperirea Ioanei d'Arc, însă nufără a lăsa un foarte clar mesajcătre alţii...Din vreme în vreme apareşi celălalt, numit prin vremi călău. Elface vocalize cu poruncile, tot eladmiră pe Ioana d'Arc, dar pe cealaltăIoana vrea să o violeze; tot el rămânedin pricina nesocotinţei şi îndrăzneliifără bărbăţie, ca într-un final să nu îşimai dorească nici demnitatea.Versatil din interes mărunt,Viclean din exemplul numiţilor alţii,dar care înţelege totuşi aservit pepotentatul ce are totul din cei 30 dearginţi, însă iată că odată cu el şiFranţa are totul, doar el este la rându-icel dintâi francez.Dumnezeu îi demască pe alţii.Atât de mulţi sunt încât parcă____________________________________________________________deşertăciunea lor sufocă pământul şivrea pare-se să sugrume cerurile.Înconjuraţi de toate voluptăţile firii,luciferizaţi prin amorul de eul celsacrificial de aproapele <strong>pentru</strong>plăcerea de sine, alţii sunt consecinţavanităţii duse la marginea celor maifireşe, trufaşe şi ipocrite dedublări.Fie că sunt potentaţi, fie că estepoporul, fie că sunt ierarhii, fie căsunt cărturarii, alţii îşi dovedescticăloşia, nemernicia şi josnicia printocmai nesocotirea valorilor prindeicid şi refuz perfid de învăţăturaunui Dumnezeu prea drept <strong>pentru</strong>gustul acelor alţii.Dacă pe Hristos L-au osândit lamoarte, Dumnezeu nu se aşteaptă la osentinţă mai blândă. Pentruaceşti alţii, Dumnezeu nu mai poate finici măcar ridicarea „Ceva”-ului lanivelul „Unui Zeu Necunoscut”. Pebuzele lor murdare de necurăţia vieţiipe care o săvârşesc, Dumnezeu numai poate să culeagă nici măcar tina,ci doar întinarea să o vadă, cu silăprivind la cândva făptura, căreiaastăzi doar firea ipocrită i-a rămas.Aceştia sunt acei alţii prin carecealaltă Ioana vrea viaţa, dar <strong>pentru</strong>care Ioana d'Arc alege „mucenicia”...Într-un final, Dumnezeu, celălaltşi Ioana d'Arc sunt cei rămaşi,împreună spre desăvârşirea patimilor,care mistuie firea. Şi a fostrugăciunea, iar împreună cu aceastaau fost cealaltă Ioana, celălalt şi dinnou Dumnezeu, alţii au lipsit, însăurma lor s-a risipit în flăcări...Impresionant joc şi uriaşăîmbinare de măşti, cei trei Actori -Cornel Răileanu, Eva Crişan şiEmanuel Petran - îşi poartă rolulfiecare precum o evocare. Nu-i demirare că Actorii dau Scenei o nuanţădin eliberarea care poate duce omulcătre Adevăr prin rostirea de aceastădată cinic a manifestului din „Cealaltămoarte a Ioanei d'Arc”. De reţinut, derevăzut şi de dumirit !!STEFAN-MIHAI MARTINESCU85
- Page 4 and 5:
„Cât de interesant este faptul c
- Page 6 and 7:
- Cu mulţi ani în urmă, pevremea
- Page 9 and 10:
Alexandru Ioan Cuza, în judeţul I
- Page 11 and 12:
stăm la o cafea cu Dumnezeu, totti
- Page 13 and 14:
Ne dădeam zilnic mesaje, peinterne
- Page 15 and 16:
(IV)Aceste mişcări, poetul va fi
- Page 17 and 18:
(II)ELCircuitul epistolar dispareco
- Page 19 and 20:
Privită în totalitate şi în evo
- Page 21 and 22:
propusă: „Dacă ai fi şi acuma
- Page 23 and 24:
Dintre marii oamenide cultură pe c
- Page 25:
(II)În cele ce urmează, ne vom re
- Page 28 and 29:
(VII)Denis de Rougemont vede înace
- Page 30 and 31:
Este tocmai cel care încearcă, ş
- Page 32 and 33:
(I)Sunt născută la Bucureşti, la
- Page 34 and 35: Folosirea cuvintelor cu aplicabilit
- Page 36 and 37: Cronica literarăDedicat celor doi
- Page 38 and 39: Deși de dimensiuni mai reduse înr
- Page 40 and 41: Afirmat ca spirit enciclopedist,pro
- Page 42 and 43: Reeditarea operei istoriologului,al
- Page 44 and 45: Uneori sunt urmărit de o serie de
- Page 46 and 47: tru cel care doreşte să păstreze
- Page 48 and 49: denotă calităţi şi trăsături
- Page 50 and 51: Codrinei,Târziu, dar nu prea, îţ
- Page 52 and 53: Poeta Ana Zegrean propuneîntâlnir
- Page 54 and 55: LUMEA VĂZUTĂ DIN TURNUL CHINDIEII
- Page 56 and 57: OAMENI PE CARE I-AM CUNOSCUT(3 mai
- Page 58 and 59: îngerul Lui și m-a luat de la oil
- Page 60 and 61: 2008, sub titlul „Vinul de piatr
- Page 62 and 63: mult mai veche, dacă ea coboară s
- Page 64 and 65: Dar ce alarmă din abis s-a auzit?
- Page 66 and 67: Jurnal(VII)După ceva timp, autobuz
- Page 68 and 69: (De ce privighetorile nu cântă î
- Page 70 and 71: Ancheta „Vatra veche”Ca să aju
- Page 72 and 73: Jurnalul meu indian(XXIX)Martie 201
- Page 74 and 75: În apropiere de Santa Clara,Stanfo
- Page 76 and 77: După ce Costin încercase și apro
- Page 78 and 79: Eminescul meu! Aștept cu mare ner
- Page 80 and 81: LUNA MAIE luna când sunt flori pe
- Page 82 and 83: menirea de a aduna voluntari cu car
- Page 86 and 87: Literatură şi filmA fi sau a nu f
- Page 88: Luminiţa Gliga, „Peisaj interior