Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

PoemÎn rana mea nu poate locui oricineo noua mască drastic riscantăaprinde șanse interpretative pentru aînțelege și scapătărecuperând în întregime urmele dinmărunțimesă păstreze versul și contextulploaie de licurici în ceața diminețiideghizată în veșmânte inocenterăsucește ochiiasumând intenția secundă și fracturafecundăși mă întreabă de ce plac explicatelucrurileînca miros a sânge și regretstrecor un decor fără siguranță întrecaricatură și portrettaina e minunată pentru că e tainănu se cade deslușită, ea se cere trăităși am să-i caut ritmulsă-l frâng pe cântare și-n formulamuzicală să aud tonul și mesajulvremuind pe ecranul din artere șivenetruda,umbletul ori vitejia nu te facmai breazcând poți trăi o viață fără a fi treazîncă miros a murmur durutpe pânza fără ramă cenușă albă aș fivrutstrecor de luni confesiuni într-un blocde ramurăbandaju-i ca un tăiș ce-ndură arsură încardiogramănu pot să mă astâmpăr deloc și calcpicătura ritmului pe loctimpul urcă cu o piatră de râu șicoboară cu sânge rece pe brâumă gândesc la anii promiși și cumîntizi mâna spre irișicum zboară scurgerea fumului printrecriniiluziile peste orga de luminiîn rana mea nu poate locui oricinenota de la baza neînceputuluieste geamăt de solitudinepoem - din agresiunea degustăriimai am o stea de răsărit la miezulnopțiisă-mi cumpene în raza ei puterea meași-a sorțiipe când destinul troienind tâmplapribeagși eu voi fi înșiruire fără drag să-miscuture curaj în largsă nu-mi pară norocul joc, zarurilehazard și focsă-mi fie haina gândului glas verde lapoarta cuvântuluiși întorcându-mă -n cântare cu valuldintr-o suflaresă cresc un stol de rânduri să areadevărul în scânduriVin FloriilePrin noaptea vișinieȘoptind bujorilor în decolteul de la ieVin FloriileCu Sărbătorile PascaleDin adâncul cerului cu stele albastrecăzătoarevântul de duminicăînfioară castelele de borangicridicând florile spiralatdin izvorul cosmologicpe podul vlăstarilor din Ierusalimchipul spălat de mâna de salciestă într-o rugăciune fără de sfărșittribut întoarcerii din pruncievin Floriilete îmbrățisez luminăcu degete de primăvarăIULIA PAŢIU________________________________________________________________________________________________Nu mai este forma cea caredetermină conţinutul , ci invers.Tensiunile interne sunt cele care,prin cristalizare, fixează învelişulîncetul cu încetul.Întrebare: Pictura ta trebuie interpretatăca “o cale spre Centru” ?Daniela Caraman: În procesul ei,creaţia va semăna cu evoluţiaembrionului care este ex-centrică, şinu va mai aduce deloc cu aceea ainteligenţei, care este concentrică.Pentru ca opera să trăiască trebuie săfie străbătută de un mare suflu, aerulsă circule prin toate elementele care oconstituie , ea trebuie să poată faceconcurenţă unui organism.Embrionul are o şansă pe care pânzanu o are: să se dezvolte conform uneistructuri care este previzibilă, cu toatecă nu-i determinată. Dar pânza, dupăaruncarea sămânţei, nu începe să seînmulţească. Artistul e cufundat întroîncurcătură complet diferită deaceea pe care puteau să o cunoascăpredecesorii săi: nu el e acela careconduce evoluţia operei sale, nici nutrebuie. Singura lui munca,covârşitoare de altfel, constă în a daatenţie tendinţelor pe care operaînsăşi le poate manifesta şi favoriza.Printre trăsăturile care s-au îmbulzitla prima etanşă care va învingeasupra celorlalte şi ce le va antrena pecelelalte sau le va face să dispară ? Laasemenea întrebări nu există altrăspuns decât acela aşteptat de lapată sau linie.Artistul rămâne acela care înfruntândabsurdul şi incoerenţa şi expunândusela cele mai mari riscuri, impuneceva ce seamănă, mai curând cu unordin, un ordin dinamic ale căruitrăsături însemnate se vor manifestamai târziu…84