Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

Starea prozeiISTORISIRI MĂRUNTEPe bunicul Ștefan (Nica), tatăltatălui, nu l-am cunoscut, nu l-amîntâlnit, nu ne-am văzut. A plecat dinlumea asta cu mult înainte ca eu să fiajuns pe-aici. Mi s-a povestit despreel. Era pictor. Picta în ulei, înacuarelă, în pastel, pe pânză, pecarton. Locuia, cu bunica și cu ceitrei copii, tata și surorile lui, înBucurești, undeva pe strada Cuțitulde argint. Am fost o singură dată încasa aceea, a bunicilor din parteatatălui, (părinții mei se despărțiserăcam la trei ani după venirea mea pelume, iar legăturile se rupseserăaproape de tot). Aveam opt ani, erade Crăciun, iar bunica Ecaterina m-a„văzut” atunci pipăindu-mi delicatchipul cu degetele, căci era, de cevavreme, oarbă. Familia, aveam săaflu, fusese pe timpuri în relație cuBrătienii, cu Dina Cocea, mă rog, semișca pe undeva prin zonaprotipendadei bucureștene.Bunicul devenise, cel puțin însânul familiei, o figură legendară deaiurit nonconformist, liber de oricepreocupări materiale, pe seamacăruia se țeseau povești cu sâmburede adevăr.Una dintre legendele familieispune că, într-o bună zi, buniculȘtefan picta liniștit în atelierul lui, nudeparte de casă (picta mai ales flori,portrete, mai rar peisaje; au ajunspână la mine trei tablouri de-ale lui,și unul singur din colecția de tablouriale altora, pe care a avut-o).Și cum picta el, așa, liniștit sauabsorbit, numai ce dă năvală înatelier un vecin de pe Cuțitul deargint, cu o veste urgentă și rea:71- Ștefane, e incendiu, hai,repede, că-ți arde casa!!!Bunicul se răsucește, deranjat denăvala vecinului, și zice peste umăr:- Ei, și?! Incendiul e treabapompierilor, nu a mea!Apoi se întoarce, calm, spreșevaletul lui.Bunicii mei… Din partea tatăluinatural – stirpe de protipendadăinterbelică bucureșteană cu ștaif. Dinpartea mamei – țărani ardeleni,înțelepți de categorie grea. Cehybrid, ca să nu spun corcitură, maisunt și eu pe lumea asta! Pe liniepaternă – ultima și singuradescendentă, căci surorile tatălui,Gina și Nuți, n-au avut copii. Seodihnește toată familia la Bellu,undeva în vecinătatea lui Iorga.MIHAELA MALEA STROE_________________________________________________________________________________________________________________________de-am fi scoborâtori,/C-o moarte tot→În ultima încăpere, vizitatorul areposibilitatea de a vedea un facsimil alsuntem datori”.Deși se încadrase cu toată putereacoperții Musa Someșană, foaiaîn lupta pentru întregirea țării, inimaSocietății literare „Virtus RomanaRediviva‖, apoi o serie de fotografii:cu soția, cu fiul Alexandru Coşbuc,cu „fântâna lui Coşbuc”, ridicată demare a poetului n-a mai săltat debucuria realizării ei, pentru că „eradator” cu o ... moarte. George Coșbuca murit departe de Hordoul copilărieipoet pe locul unde a fost accidentatși adolescenței, în București, submortal Alexandru (când nu împlinise ______________________________ ocupația germană, în primăvaraîncă 20 de ani), aproape de „Badea Gheorghe” din Hordoul Năsăuduluiprimește, în 1897, la pro-B.Șt. Delavrancea, care se stingea laanului 1918, aproape în aceeași zi cumânăstirea Tismana, o fotografie cumai mulţi colegi din Năsăud, la 25 de punerea lui B.P. Hasdeu, marele Iași. Astfel doi stâlpi ai națiunii auani de la absolvire. Totodată, în premiu Năsturel-Herescu al AcademieiRomâne.de la mormântul poetului dincăzut ca loviți de trăznet. Pe cruceaaceastă încăpere, se mai află, unmanual didactic la elaborarea căruia a Părăsind casa familiei preotului cimitirul Bellu, sunt săpate în piatrăcontribuit şi poetul: Carte de cetire Sebastian Coșbuc, vizitatorul este aceleași versuri, artă poetică, care sepentru Divizia a III-a rurală, anul al îndemnat să facă o scurtă plimbare la pot citi și pe peretele casei memorialeII-lea şi partituri pentru poeziile: La moara Coșbucenilor. Locuri ce din vechiul Hordou: „Sunt suflet înoglindă (cor bărbătesc de A. Istrate), trezesc aduceri-aminte. Privind roata sufletul neamului meu/Și-i cântRea de plată (muzica de V. Șumski). morii, îți amintești: „sub plopii rari bucuria și-amarul/.../Sunt inimă-nCa vizitator, te oprești interesat de apele sună/Și plopii rari vâjâie–n inima neamului meu/Și-i cânt șivitrina cuprinzând traduceri din opera vânt/Iar roata se-nvârte nebună.” iubirea și ura.”lui G. Coșbuc și diverse volume Câte alte versuri îți pot veni în minte Criticul C.D. Gherea l-a numit pecritice: monografia scrisă de Gavril călcând pe potecile bătătorite G. Coșbuc „poetul țărănimii”.Scridon și Ioana Domșa, eseul G. odinioară de pașii poetului! Gândind Desigur a avut în vedere tematicaCoșbuc și creația populară de Adrian la operă, constați că prin glasul operei sale, dar și bucuria, vitalitatea,Fochi, volumul lui Traian Sofonea, G. poetului nu se exprimă atât realitățile optimismul specific poporului român.Coșbuc (1866-1918) – Del Centenariodella nascita etc. Fără îndoială, îți țară, care găsește, pentru întrebările prezent în toate manualele de română,rurale, cât mentalitatea omului de la În decursul anilor, a fost un poetatrag atenția volumele din bogata lumii, răspunsuri în înțelepciunea din toate ciclurile de învățământ. Aactivitate de traducător: Odiseea de neamului transmise din generație în fost un poet mult recitat la toateHomer, Divina Commedia a nemuritoruluiDante, Bucolicele, Georgi-lașii se-ngrozesc de ea”; „O fi viața Casa memorială „George Coșbuc”,generație: „Viața-i datorie grea/Și serbările școlare. A fost. Vizitândcele și Eneida de Vergilius, Antologia chin răbdat, /Dar una știu: ea ni s-a vom pătrunde în universul operei șisanscrită, Sacuntala de Kalidasa, dat/Ca s-o trăim”; „Cei buni n-au activității poetului. Vom primiDon Carlos de Schiller, Mazepa de vreme de gândit /La moarte și la imboldul sufletului de a-i citi opera,Byron etc. Pentru tălmăcirea în limba tânguit”; „Trăiește-ți, doamnă, viața deoarece se cuvine să ne cunoaștemneamului său a operelor lui Vergilius, ta/Și-a morții lege n-o căta”; „Din zei valorile.