Vatra veche nr.5_2013 - Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi ...

Vasile V. Filip, Menuţ Maximinian,Cultura tradiţională imaterialăromânească din Bistriţa - Năsăud.Volumul I. Riturile de trecere, ClujNapoca, Editura Eikon, 2012, 488pagini.În 23 martie 2013, la Sala Uniriide la Alba Iulia, în cadrulmanifestărilor Colocviilor deetnografie „Gheorghe Pavelescu‖,aflate la a X-a ediţie (simpozionnaţional organizat de ConsiliulJudeţean Alba, ArhiepiscopiaOrtodoxă de Alba Iulia, Universitatea„1 Decembrie 1918” din acelaşi oraş -de fapt de Facultatea de Teologie aUniversităţii -, Centrul Cultural„Augustin Bena”, Muzeul Naţional alUnirii etc.), a fost lansat volumulmenţionat, realizat de doi bistriţeniremarcabili ai vremurilor actuale(specificaţi anterior), în prezenţa unuipublic avizat, constituit nu numai dinparticipanţii la simpozion, înscrişi înprogram sau auditori preocupaţi desubiect, ci şi din preţuitorii culturii şimoştenirii tradiţionale româneştilocuitori ai Albei Iulia şi zoneiapropiate, mobilizaţi de popularizareade bună ţinută, care s-a făcutevenimentului, sau aflaţi atunci, dinfericită întâmplare, în trecere prinoraş, ca turişti. La momentulrespectiv, Sala Unirii a fost realmenteplină, ceea ce a asigurat un public debună calitate lansărilor de carte (şiexpoziţiei de icoane de Laz vernisatătot atunci), care s-au derulat, de locîntâmplător, într-un asemenea loc,încărcat de istorie, fondul lucrărilor„trimise la apă” în „largul”istoriografiei româneşti şi ambientulavând semnificative consonanţe.Participând cu comunicări lareuniunea ştiinţifică de la Alba Iulia,cei doi autori, Vasile V. Filip şiMenuţ Maximinian, au consideratnecesar (ca etapă a unui importantproiect cultural în care sunt implicaţi,al cărui prim rod este volumul înspeţă) să lanseze şi la Alba Iuliaconsistenta lor lucrare pe care auelaborat-o în 2012, ceea ce acorespuns pe deplin cu manifestareaculturală menţionată, inclusiv cuaccentul care s-a pus în contextul său,pe patrimoniul cultural şi spiritualimaterial al României, inclusiv prinprezenţa unor reprezentanţi aiministerului culturii etc., sau prin______________________________conferirea statutului de tezaur umanviu, ultimei descendente a cunoscuteifamilii de iconari pe sticlă de laLaz,Maria Poenaru, sărbătorită înmod special în cadrul manifestărilormenţionate de la Alba Iulia.Dar să ne referim, pe scurt, maiîntâi la autorii lucrării recenzate. AtâtVasile V. Filip 36 , îndeosebi, cât şi maitânărul Menuţ Maximinian 37 , suntcunoscuţi şi apreciaţi cercetătoribistriţeni în domeniul etnologiei, cu oactivitate tot mai bine definită în acestdomeniu de cercetare. Nu zăbovimasupra activităţii şi operei lor edite,ci, insistăm din start asupra numelorlor curat româneşti, de sorginte greco– latină - bizantină – străvechiromână!Desigur există foarte puţinedovezi ale continuităţii daco-romane(arheologice, istorice, culturale,habitudinale etc.), dar numele depersoane specifice anumitor zone, nusunt şi ele izvoare istorice, pe careetnologii, mai ales cei care sunt la36 Vasile V. Filip a absolvit cursurile Facultăţiide Filologie a Universităţii Babeş Bolyai dinCluj în 1979, a susţinut un doctorat înetnologie, sub auspiciile aceleiaşi Alma MaterNapocensis în 1998, actualmente fiind uncolaborator important al Institutului „Arhiva defolclor a Academiei Române‖ din Cluj Napoca,profesând şi ca profesor asociat al Universităţiide Nord de la Baia Mare etc. Are mai multelucrări publicate şi apreciate de către specialişti(peste 50 de studii ştiinţifice, cărţi) etc. Demenţionat este şi faptul că ambii autori ailucrării sunt membri ai Asociaţiei etnologilordin România.37 Menuţ Maximinian este tot filolog de Cluj,cu masterat în etnologie la Universitatea deNord din Baia Mare, jurnalist apreciat laBistriţa, membru al Uniunii ZiariştilorProfesionişti din România, al unor asociaţiiscriitoriceşti, director editorial al Răsunetuluietc.61bază filologi, ar trebui de asemenea săle cerceteze, tradiţia denaturându-setot mai mult inclusiv în privinţapreferinţelor actuale pentruantroponime care nu mai nici olegătură cu originea de neam saufamilială, ci cu efemerele mode şiconjuncturi actuale?Or, când nişte oameni, cu realeînzestrări intelectuale şi artistice (șisemnalăn desigur în acest contextbuna ținută vizuală a volumului,îndeosebi a ilustrațiilor acestuivolum, editate în CD-ul conex), cumsunt autorii de faţă au nume curatromâneşti, tradiţionale, te întrebi, înmod natural, cu atât mai mult, de ceacest lucru? Şi cum ar fi fost posibilătransmiterea firească a unor astfel denume, dacă ar fi existat un hiatus realîn existenţa acestui popor de origineromană, care îşi spune sieşi poporromân, chiar dacă în istoriografiaactuală se insistă pe regionalizări, peinexistenţa conştiinţei unităţii deneam, în perioadele istorice maivechi, în ton cu ideologiapredominantă la ora actuală, aproapeaşa cum ideologia anterioară a alteratinterpretările istorice dinainte de1989?Pentru autoarea acestor rândurirămâne o enigmă de ce un autor atâtde contemporan din zona Bistriţei sepoate numi Menuţ Maximinian, careare prenumele Menuţ (în mod evidentprovenind din latinescul Menutius),iar ca patronim familial numele deMaximinian (originar iarăşi dinlatinescul Maximinianus)! Caexplicaţie istorică, acceptabilă la oraactuală, el poate fi legat în primulrând de situaţia de după dualism,când preoţii, nu numai greco-catolici,ci şi ortodocşi, dar în mod special ceidintâi (şi în zona Bistriţei ştim cepriză puternică a avut grecocatolicismulprintre români!), subinfluenţa curentului latinizant alBlajului, care a fost creditat, cuexagerările sale cu tot, de la nivelulAcademiei Române, în perioadaamintită chiar, i-au învăţat pe cei pecare îi păstoreau să îşi boteze copiiicu nume curat latine, pentru a nuputea fi uşor traduse în maghiară, înmod special, sau în germană, limbileadministrației și justiței etc. vremiiaceleia!Dar, dacă explicaţia istoricărespectivă este mărginită, dacătradiţia utilizării acestor nume esteDR. GABRIELA MIRCEA